A luat fiinţă în anul 1927, prin eforturile preotului Chiril Popescu, ajutat de soţii Siţa şi Tase Drăgan, care, în dorinţa de a vedea cât mai mulţi copii ştiutori de carte, înfiinţează, la Buzău-Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române-Filiala Buzău. Astfel, în toamna aceluiaşi an, şi sub îndemnul preotului Chiril Popescu, preşedinta Societăţii Ortodoxe Române – Filiala Buzău, Siţa Drăgan, înfiinţează un cămin pentru elevele din judeţ care urmau cursurile şcolilor secundare şi, totodată, şi prima clasă a Liceului Ortodox din Buzău, cu autorizaţia Ministerului Culturii Naţionale şi Cultelor, nr.125/1928.
Conducerea şcolii a fost încredinţată domnişoarei Angela Clăbescu, profesoară de ştiinţe naturale, imobilul ocupat de şcoală fiind închiriat pe strada Unirii, şcoala fiind administrată de un comitet aflat sub preşedinţia doamnei Siţa Drăgan, care împreună cu preotul Chiril Popescu, în calitate de vicepreşedinte, pun multă râvnă şi dăruire în activităţile de administrare şi conducere a şcolii. Liceul avea şi un internat, într-un local tot cu chirie, pe strada Carol I (actual Independenţei) elevele interne nefiind din oraş.
Iniţial, şcoala funcţionează mai greu şi din cauza faptului că localurile ocupate de şcoală şi internat nu erau situate în acelaşi loc, apoi, din toamna următoare, şcoala va fuziona cu Liceul ,,Modern“ de domnişoare, condus de domnişoara Iosefina Mihăescu, şcoala mărindu-se cu un număr de 40 de eleve, în anul 1929 intrând în posesia propriului imobil, prin cumpărarea proprietăţii fostă Iorgu Emanoil de lângă Biserica Banu.
În anul 1930 şcoala era frecventată de un număr de 136 de eleve, comitetul de conducere al şcolii fiind acelaşi pînă la moartea Siţei Drăgan, în anul 1933, când este numită în locul acesteia doamna Bălaşa Profiriu, comitetul menţinându-se în aceeaşi formulă până în anul 1935, când preotul Chiril Popescu demisionează, noul comitet ales având următoarea componenţă: Preşedinte de onoare – P.S Episcop al Buzăului; Preşedintă activă-Bălaşa Profiriu; Vicepreşedinte-Preot Constantin Minculescu; Casieră-Eufrosina Costescu; Secretară-Bobeş Adela, directoare fiind numită Elena Becheanu, care va îndeplini această funcţie până la desfiinţarea şcolii.
Tot în acest an vor reuşi să achiziţioneze prin cumpărare de la generalul Vernescu imobilul acestuia, situat lângă liceu, spaţiul destinat şcolii mărindu-se, în afară de adaosul din curte, peste vechiul local construindu-se un etaj în care au fost instalate dormitoare spaţioase, având săli de baie şi duşuri, confort şi igienă. De asemenea, deţineau o bibliotecă centrală şi biblioteci pe clase, laborator de fizică şi chimie, totul în stare perfectă de funcţionare, elevele fiind educate în cultul bisericii ortodoxe, duminicile şi sărbătorile religioase acestea participând la slujbele ţinute la biserică, acordând importanţă mărturisirii şi Sfintei Împărtăşanii.
În ziua de 25 noiembrie 1935, a avut loc inaugurarea noului local, prilej cu care a fost dezvelită macheta soţilor Drăgan, donatorii localului şcolii, preşedinta Societăţii Ortodoxe Centrale, doamna Alexandrina Cantacuzino fiind prezentă la eveniment, însoţită de P.S Episcop al Buzăului, Ghenadie, de inspectorul-şef al Regiunii Bucureşti N. Orghidan, de primarul Oraşului Buzău şi alte personalităţi buzoiene. Şcolii i se va schimba denumirea tot în anul 1935, devenind Liceul Ortodox de domnişoare ,,Elena Seulescu’’.
În anul 1937, şcoala a fuzionat cu pensionul ,,Modestia”, condus de domnişoara Sultana Ionescu, adăugându-se astfel şcolii un efectiv de 140 de eleve, cursurile având loc până în anul 1941, când, odată cu intrarea ţării în război, liceul a fost pus la dispoziţie ca spital militar, corpul didactic al şcolii îngrijind şi supraveghind astfel peste 1.500 de răniţi în vara acelui an.
Liceul va continua să funcţioneze până la naţionalizarea din anul 1948, apoi inventarul şcolii-format din material didactic, biblioteci, laboratoare, ustensile, mobilier, inclusiv localul şcolii şi internatul a fost dat spre folosinţa şcolilor nou înfiinţate.
Liliana Manole, Arhivele Naţionale Buzău