Fiul lui Papa Brâncoveanu și al Stancăi Cantacuzino, viitorul domnitor s-a născut în 1654 la Brâncovenii de Olt. Nepotul lui Șerban Cantacuzino se va fi urcat pe tron la insistențele boierimii
muntene odată cu decesul suspect al lui șerban Cantacuzino, la 28 octombrie 1688. Din căsătoria sa cu Marica, fiica domnitorului Antonie Vodă din Popeștii Prahovei, au rezultat patru băieți și șapte fiice. Dacă până la urcarea pe tron administrarea numeroaselor moșii revenise Brâncoveanului situația acestora va fi preluată de Marica, după 1689, ea dovedindu-se un priceput administrator. |n general istoriografia noastră a adus imaginea unei domnii ce a sprijinit cultura și arta, oarecum împovărătoare pentru talpa țării. Totuși, realitatea celor 26 de ani de domnie a fost cu mult mai aspră. Cererile numeroase de mărire a contribuțiilor țării față de turci, politica de echilibru între imperiile vremii au necesitat sume uriașe de bani la care se adăuga creșterea unor pretenții domnești lucruri ce vor împovăra țara.
Planul politico – cultural brâncovenesc și rolul Buzăului
Sosirea episcopului Mitrofan la Buzău, în iunie 1691, s-a datorat unor factori ce țineau de opoziția deosebit de puternică a elementelor grecești de la Curte, care nu priveau cu ochi buni intenția acestuia de a tipări cărțile de cult în limba română. Pe de altă parte domnitorul dorea să inițieze o serie de acțiuni de sprijinire a românilor transilvăneni cu asemenea ,,producte” tipografice pentru a face puternicei ofensive calviniste. Până la moartea sa, 1702, Mitrofan va reuși să tipărească o serie de volume ce vor deveni chiar nestemate ale unor mari biblioteci din lume. Debutul s-a făcut cu Pravoslavnica mărturisire (Mărturisirea ortodoxă) scoasă de sub teascurile de la Episcopie în 3 decembrie 1691. Originele scrierii țineau de sinodul kievian de sub mitropolitul Petru Movilă din 1640 și apoi de cel de la Iași din 1642 când va fi tradusă în limba greacă de Meletie Sirigul. Era reacția ortodoxiei la lucrarea calvinistă Mărturisiri de credință (Expositio fidei Ecclesiaae Rusiae minoris) a patriarhului Chiril Lucaris (1620-1638) cu cele 261 de întrebări ale sale. Frații Greceanu au fost traducătorii volumului tipărit la Buzău și faima volumului i se va fi datorat, în spațiul occidental, jansenistului A. Arnauld.
Se va continua cu Mineiele pe tot anul (1698), Molitfelnicul (1699), Triodul (1700), Octoihul (1700), Penticostarul (1701) și Liturghierul (1702). Un alt briliant al epocii brâncovenești ieșit de sub teascurile episcopale a fost Apostolul din 1704, cu ilustrații de Ursu Zugrav, cel care va rupe cu tradiția bizantină rigidizantă trecându-se la formele renascentiste de reprezentare a sfinților – vezi xilogravura Apostolului Luca.
Nemulțumirile buzoienilor
Numeroase sunt documentele buzoiene legate de Brâncoveanu. Astfel, amintim porunca acestuia din 2 iunie 1697 dată unui număr de 12 boieri pentru alegerea moșiei logofătului Iane, fiul lui Tudoran iuzbașa din Albești, dar și a altor părtași. La 6 februarie 1701 poruncea domnitorul la patru boieri să efectueze hotărnicia moșiei Bălănești a unchiașului Neagu. Reținea condica țării că la 1706 vodă ,,s-au sculat și au mers la viile Mării Sale la Schiau și la Sărata”.
Tradiția locală de la Sărata amintea că pe vremea domniei Brâncoveanului cei din zonă practicau cărăușia pentru a duce vinurile domnești produse aici spre Veneția, pe filieră balcanică spre coasta dalmată. Un traseu era Buzău – Târgoviște – București – Craiova – Vidin – Belgrad – Sarajevo – Split, iar cel de-al doilea, după trecerea Dunării la Vidin, ducea spre Novi Pazar – Sarajevo – Split.
Fiilor ștefan și Radu le dăruia vodă câte 45 de pogoane de vie și a treia parte din moșia de aici, în 1708 „la Sărata ce se chiamă Lipiianca”. In epocă se reținea nemulțumirea populației zonei, producătoare de vinuri de soi, vis-a-vis de vodă Brâncoveanu care îi obliga pe locuitori să-i cumpere vinul prost „și aduce rachiu și vinuri stricate den venitul casii lui și-l împărțea pe la neguțători și pe la țară cu preț mare și pune de plătea în silă”.
La 26 aprilie 1713 vodă Brâncoveanu dădea poruncă tot pentru 12 hotarnici, ce trebuiau să aleagă părțile de moșie de la Modruzești și Zăvoianca „din Gura Câlnăului și în Tihuleasca și în Moșăștire”, cumpărate de Ioasaf episcopul Buzăului. Instrucțiunile erau date de către domnitor „voi să căutați când va fi la zi și la soroc să vă strângeți deplin și să mergeți la acele moșii. și fiind toți moșnenii de față să le cetiți toate cărțile și zapisele ce vor avea la mâinile lor și să aleageți părțile de moșie ”. Nu trebuie uitat că vodă Brâncoveanu le recunoștea celor din Curbură dreptul de a lua sare din munți, drept pe care îl aveau de dinainte de constituirea țării Românești „sunt ei slobozi di-și iau ei sare den munții aciia de sare, de acolo”. Totuși sărarii domnești percepeau de la buzoieni darea de 44 de bani de fiecare nume.
Blestemul Bănesei
Referitor la viața economică a epocii trebuie amintit și un izvor deosebit de important care este Condica de venituri și cheltuieli a Brâncoveanului. Sfârșitul domnitorului se va petrece crunt la 15 august 1714 în Piața Yaly – Kioșc (Chioșcul Mării) în prezența sultanului Ahmed al III-lea (1673-1738) și a instigatorului Gin-Ali Pașa vizirul. Turcii erau interesați în recuperarea sumelor depuse de Brâncoveanu – Altân beg – la Zecca venețiană și la Casa minelor din imperiul Habsburgic. Când ridica spitalul Brâncovenesc din București, 28 august 1835, urmașa Brâncovenilor și Balșilor moldoveni, viitoarea schimonahă Elisabeta (Safta) Brancoveanu (1776-1852), punea greu blestem pe cel care va îndrăzni să se atingă de el – ,,Se face acest spital pentru săraci și de moarte năpraznică în zi de Crăciun să moară cel care se va atinge de acest spital”- și astfel va veni 1989 când cel ce demolase spitalul, în 1984, va plăti.
Alexandru GAIȚĂ,
Arhivele Naționale Buzău