Constam Metal, una dintre firmele de renume ale judeţului nostru, face parte din Gupul Constam, deţinut de familia Mănescu.
Constam Metal, una dintre firmele de renume ale judeţului nostru, face parte din Gupul Constam, deţinut de familia Mănescu. Aceasta a fost înfiinţată în anul 2000 şi se adresează, prin oferta completă de produse metalurgice, materiale pentru construcţii şi mărfuri industriale, firmelor de construcţii, industrie siderurgică şi petrolieră. De-a lungul timpului, compania s-a dezvoltat, însă, începând cu anul 2008 – primul an de criză – aceasta a avut rezultate limitate la noile dimensiuni ale pieţei. În prezent, societatea a primit un nou nume, Centrul de Prelucrare a Oţelului, şi încearcă şi o nouă formulă de supravieţuire printr-un plan de reorganizare. Cu toate că se situează în topul firmelor de profil din ţară, compania întâmpină dificultăţi în derularea activităţii. Pentru a afla detalii despre situaţia actuală a societăţii Constam Metal, am stat de vorbă cu administratorul acesteia, Florentin Mănescu. Acesta a absolvit în 1996 Facultatea de Metalurgie-Deformări Plastice din cadrul Universităţii Dunărea de Jos, şi încă din al doilea an de facultate s-a ocupat de zona antreprenorială, având primele magazine de materiale de construcţii în Galaţi. Din 1997, Florentin Mănescu a deschis Constam Ambient în Buzău, împreună cu fratele său Bogdan, urmând ca din 2004 să devină administratorul Constam Metal.
Reporter: Ce reprezintă Constam Metal?
Florentin Mănescu: Grupul de firme Constam a fost înfiinţat în 1997, ca şi o companie de comercializare a materialelor de construcţii, în special în zona de finisaje şi instalaţii. În anul 2000, Ion Mănescu a înfiinţat Constam Metal, care a funcţionat ca societate de comercializare – distribuţie a produselor metalice şi a materialelor de construcţie pentru structuri metalice. Din 2003 am pornit activitatea de producţie în domeniul procesării oţelului beton. Şi firma a avut o dublă evoluţie până în 2009, jumătate distribuţie de metal şi jumătate procesare de oţel beton.
Rep: Care sunt produsele pe care le fabricaţi?
F. M.: Este vorba de structuri metalice pentru fundaţii din beton armat, sunt diverse elemente într-un stadiu avansat sau mai puţin avansat din prefabricare, pe care le livrăm firmelor de construcţii, ei sunt clienţii noştri şi cei care realizează structurile din beton armat. Practic, noi livrăm aceste produse la ora şi la ziua cerută în şantier, astfel încât ei să le poată monta, după care să vină betonul. Lucrăm pe bază de proiecte, nu există produse de serie.
Rep: Aveţi contracte şi în afara ţării pentru aceste produse?
F. M.: Nu, activitatea noastră este concentrată pe România şi, de regulă, tipul nostru de activitate şi de servicii se potrivesc pe o rază de câteva sute de kilometri, pentru că sunt produse cu marje mici, cu valoare adăugată mică şi distanţele mai mari de 300-400 de kilometri fac ca produsul să devină necompetitiv şi atunci devine competitiv un serviciu oferit de procesatorul din acea zonă. Activitatea aceasta este una regională.
Rep: Criza financiară a fost cauza insolvenţei din 2010?
F. M.: Criza a produs o mulţime de schimbări, iar situaţia pe piaţă s-a schimbat de asemenea. În 2010, Grupul Mechel, principalul producător de oţel din România, a luat decizia de a distribui oţel prin propria firmă, Mechel Service, moment în care, atât pentru noi, cât şi pentru alţi distribuitori din ţară, s-au pus condiţii diferite faţă de cele din anii precedenţi. A fost o decizie nerezonabilă, care ne-a afectat şi, practic, a fost punctul în care era cât pe ce să survină un blocaj al activităţii. Astfel, noi am fost obligaţi să ne cerem protecţia legii şi anume insolvenţa, ca să evităm lichidarea companiei şi să propunem un plan de reorganizare.
Rep: Condiţiile create de Mechel au fost nefaste pentru Constam?
F. M.: Practic, noi am renunţat la distribuţie, deoarece nu am mai avut posibilitatea de a face acest lucru, dată fiind situaţia creată de jucătorul principal şi ne-am axat pe partea de producţie de procesare de oţel beton pentru structurile din beton armat şi în principal pentru zonele care mai funcţionează în acest moment în România, respectiv infrastructura şi energia.
Rep: Care este numărul de angajaţi în prezent şi cum a evoluat acesta în decursul anilor?
F. M.: În ultimii trei ani a fost redus la jumătate, chiar mai puţin. Întreaga piaţă s-a înjumătăţit, şi atunci, ca cifră de afaceri, personal sau structură de costuri, inevitabil trebuia să ajungem la această jumătate ca să putem supravieţui. Compania a înregistrat ajustări importante, în prezent mai sunt 150 de angajaţi, faţă de 350, câţi erau înainte de venirea crizei.
Rep: Ce cifră de afaceri aţi înregistrat în ultimii trei ani?
F. M.: Ca grup, am avut o cifră de afaceri undeva în jurul a 10-13 milioane de euro pe an. Profitul, însă, a fost la limită, firma a fost tot timpul pe profit operaţional, deşi pe balanţe apar pierderi şi asta din cauza costurilor foarte mari. Şi asta a reprezentat o greşeală a băncilor din România, pentru că imediat cum a venit criza, ei au pus greutăţi mult mai mari pe cei care erau încă în viaţă, care plăteau, încercând astfel să îşi acopere pe termen scurt pierderile generate de ceilalţi clienţi. Noi am avut marje în 2008, care până în 2009-2010 s-au dublat, triplat şi atunci a survenit o decapitalizare şi greutăţile pe care le aveam au devenit şi mai mari.
Rep: Ce investiţii aţi realizat pentru modernizare sau dezvoltare?
F. M.: Compania, din 2000 şi până în prezent, are investiţii de aproape 10 milioane de euro, parte sunt plătite, parte vor fi plătite în anii următori. Am investit în spaţiile de producţie, în echipamentele de producţie. În prezent, Constam are o capacitate de producţie foarte mare, a doua sau a treia din ţară ca mărime pe segmentul de procesare a oţelului beton. Peste 80-90 la sută din investiţii au fost pentru activitatea de bază, unde, zicem noi, avem o poziţie de lider, suntem printre primele trei companii din domeniu, iar ca şi calitate, pe primul loc.
Rep: Aveţi sectoare de activitate şi în ţară?
F. M.: Suntem o companie care lucrează la nivel naţional, avem livrări atât în zona de Sud-Est, Bucureşti, Constanţa, cât şi în zona Moldovei, unde sunt proiecte de energie eoliană. Am deschis un mic punct de lucru în zona Deva, unde urmează proiecte mari de infrastructură. Suntem prezenţi, am început să livrăm şi în zona de vest a ţării.
Rep: Care sunt obiectivele companiei?
F. M.: În aceste vremuri atât de dificile, singurul obiectiv pentru orice firmă este să supravieţuiască. În acest moment, suntem în faza în care am propus un plan de reorganizare pentru trei ani, au fost restructurate datoriile societăţii, am primit voturile creditorilor şi aşteptăm să fie depăşite ultimele formalităţi, ca să putem intra în faza de reorganizare după ce am fost în insolvenţă.
Rep: Cum evaluaţi activitatea pe care aţi desfăşurat-o în aceşti ani?
F. M.: A fost o luptă pentru supravieţuire şi un efort continuu de adaptare la cerinţele pieţei, care se schimbă brusc şi de obicei în rău, de aceea, de fiecare dată a trebuit să ne adaptăm şi noi.
Rep: Cum aţi reuşit să vă menţineţi pe piaţă, dată fiind concurenţa şi situaţia economică?
F. M.: Prin perseverenţă, profesionalism şi adaptare la dimensiunile pieţei. Este şi a fost foarte dificil pentru companie, în condiţiile în care nu primim niciun fel de ajutor, iar concurenţa este foarte mare. Statul oferă mult mai multe avantaje străinilor care pătrund pe piaţa românească pentru a desfăşura astfel de activităţi, însă pe noi, companiile româneşti, nu ne sprijină, ba, dimpotrivă, ne îngreunează bunul mers al lucrurilor prin taxe, legislaţie sau multe altele.
Rep: Aţi realizat proiecte pentru fonduri europene sau aveţi în plan acest lucru?
F. M.: Au existat proiecte în istoria companiei, prin 2007-2008, când am avut susţinere prin fondurile europene pentru achiziţionarea unor echipamente de producţie, dar sunt sume mici, 200.000 euro pentru toate proiectele. Nu avem în plan atragerea de fonduri nerambursabile, deoarece, în prezent, capacitatea de producţie pe care o avem este neutilizată suficient, încă avem disponibilitate de producţie, şi va fi nevoie de 2-3 ani ca să putem umple această capacitate, după care ne putem gândi, dacă va fi cazul, la extindere.