Combaterea dăunatorilor în agricultura ecologică

Ca dăunători (organisme animale care atacă plantele şi produsele vegetale) pot fi exemplificaţi următorii: acarienii, nematodele, insectele, moluştele, păsările şi mamiferele.

            Pentru controlul acestor dăunători, ca şi pentru agenţii patogeni, sunt recomandate măsuri preventive, curative şi biologice.

Ca dăunători (organisme animale care atacă plantele şi produsele vegetale) pot fi exemplificaţi următorii: acarienii, nematodele, insectele, moluştele, păsările şi mamiferele.

            Pentru controlul acestor dăunători, ca şi pentru agenţii patogeni, sunt recomandate măsuri preventive, curative şi biologice.

            În plus, este indicată instalarea de plase şi garduri pentru a proteja culturile de eventualele atacuri de iepuri, rozătoare sau păsări.

            În cazul măsurilor preventive sunt valabile aceleaşi metode ca şi în cazul combaterii buruienilor şi bolilor.

     Măsuri curative

      Poate fi practicată combaterea mecanică prin colectarea şi distrugera insectelor dăunătoare, prin folosirea de şanţuri, plante şi brâie capcană sau stropiri cu apă rece pentru combaterea afidelor.

            Produsele admise pentru confecţionarea capcanelor sunt: feromonii, piretroizii naturali, metaldehida şi fosfatul diamonic. De asemenea, mai poate fi amintit efectul repelent al mazării pentru unii dăunători.

       Măsuri chimice

      Se recomandă: utilizarea alaunului (piatră acră) sau a săpunului de potasiu pentru combaterea păduchilor de frunze; făina de basalt pentru acţiunea directă, mecanică asupra ochilor, corpului şi traheelor insectelor.

            Dintre produsele utilizate pentru combaterea dăunătorilor mai pot fi enumerate: uleiurile vegetale (mentă, chimen, in), uleiul de parafină sau uleiurile minerale.          

      Măsuri biologice    

      Acestea cuprind o serie de metode de combatere bazate pe utilizarea de insect prădătoare şi microorganism, precum şi unele specii de plante care pot combate dăunătorii. De asemenea, mai pot fi utilizate şi microorganisme, precum viruşi, bacterii, ciuperci, protozoare şi nematode.

            Combaterea cu ajutorul insectelor se referă la utilizarea unor prădători (specii care se hrănesc cu alte specii) şi paraziţi (specii care se dezvoltă în stadiu de larvă hrănindu-se cu alţi indivizi din alte specii). Exemplu de prădător este buburuza (Coccinela 7 punctată ) pentru combaterea  păduchilor de frunze.

            Biopreparatele virotice au în componenţa lor viruşi (genul Baculovirus) ce combat insectele dăunătoare, acţionând în special asupra lepidopterelor (fluturi). Preparatele pe bază de bacteria (Baccilus thuringiensis) sunt utilizate pentru a ţine sub control lepidopterele.        Există şi preparate pe bază de ciuperci entomopatogene (genul Verticilium) pentru combaterea afidelor.