Ştim şi vedem cu toţii cât de mult se aseamănă unii oameni cu aceste nevinovate nevertebrate.
Ştim şi vedem cu toţii cât de mult se aseamănă unii oameni cu aceste nevinovate nevertebrate. Zi de zi, un om complexat, neputincios şi orbit de ura că Dumnezeu l-a zămislit strâmb şi urât se foloseşte de condei şi spaţiul jurnalistic pentru a-şi transmite toate aceste însuşiri. Doreşte să descrie fapte, oameni, şi acesta este un lucru bun. Curajul de a folosi subiectul şi predicatul, curajul de a folosi numele şi prenumele persoanelor pe care le „încondeiază” este însă un atribut care-i lipseşte total acestei râme. A făcut-o în trecut şi acum trebuie să plătească necunoaşterea sau nesusţinerea afirmaţiilor sale. Nu-i doresc răul râmei, dar cred că mizeriile născute din răsuflarea sa bolnavă şi neputinţa altora asemenea ei trebuie tratate nu de medici, ci de justiţie.
Dar, pentru că nu are nume, râma se târăşte nestingherită şi-şi lasă excrementele prin urbe, îmbătându-i urât mirositor doar pe cei care gândesc la fel, pe cei care la fel ca ea îşi caută coloana. Sunt sigur că timpul greşeala aşteaptă şi frustrările şi neputinţa ei vor face ca râma să greşească şi să plătească. Păsările, peştii, crabii aşteaptă la rândul lor. Nici nu mai contează în al cui stomac îşi va da obştescul sfârşit preţioasa râmă.
Pamflete pot face şi eu, dar mă întreb dacă ele folosesc cuiva, dacă buzoienii sunt interesaţi de aşa ceva. Eu cred că nu sunt interesaţi. Buzoienii au alte probleme mult mai serioase şi promit că nu am să mă mai aplec asupra analizei râmelor umane din urbea noastră. Sper să se autodevoreze, să putrezească în neputinţă.