Năpădit de buruieni şi ciulini, cu lespezi căzute şi faţadă scorojită – aşa arată astăzi Cimitirul Evreiesc din Buzău, un loc purtător de istorie, de care se pare că nimănui nu-i mai pasă.
Năpădit de buruieni şi ciulini, cu lespezi căzute şi faţadă scorojită – aşa arată astăzi Cimitirul Evreiesc din Buzău, un loc purtător de istorie, de care se pare că nimănui nu-i mai pasă. O scurtă privire aruncată pe monumentele funerare te face să descoperi că aici se odihnesc unii dintre cei mai mari comercianţi ai Buzăului interbelic. Oamenii care au deţinut cândva averi considerabile par astăzi uitaţi cu totul într-o „junglă”, aproape imposibil de străbătut.
„Principalul motiv pentru care s-a ajuns aici este numărul mic al buzoienilor care astăzi formează comunitatea evreiască. Au mai rămas mai puţin de 10 buzoieni în comunitate şi posibilităţile materiale sunt mici”, spune istoricul Valeriu Nicolescu.
Există însă şi evrei care au făcut demersuri pentru restaurarea cimitirului, dar, potrivit propriilor declaraţii, „ceva s-a împotmolit în colaborarea cu autorităţile”.
Mutat de Nicu Constantinescu din Poştă
Situat la ieşirea din oraş către Zona Industrială, Cimitirul Evreiesc din Buzău are o istorie de peste 100 de ani, fiind la un moment dat profanat de către legionari şi armata germană.
„Iniţial Cimitirul Evreiesc a fost înfiinţat în 1853, la marginea de vest a cartierului Poştă, pe atunci când raza oraşului nu se întindea şi peste linia ferată. În anul 1896, primarul Nicu Constantinescu cere comunităţii evreieşti din Buzău să mute cimitirul, pentru că zona devenise populată. Cu toate astea, acel cimitir avea să mai fie folosit mult timp de atunci încolo. Au fost nişte discuţii pe baza actului de proprietate deţinut de evrei pe acel teren, însă primarul i-a obligat atunci să îl transforme în cimitir. Actul de vânzare a terenului dintre Primărie şi comunitatea israelită pentru ridicarea noului cimitir, pe locul în care ne aflăm astăzi, s-a realizat la 1896”, povesteşte istoricul Valeriu Nicolescu.
Familia care locuia în cimitir a plecat şi ea
În clădirea de la intrare nu mai sunt nici măcar membrii familiei care ţineau loc de paznici, acei oameni care s-au înţeles cu comunitatea să locuiască gratuit în cele două cămăruţe. „Aici este capela unde erau depuşi morţii şi undeva pe perete vedeţi o placă comemorativă a celor care au donat fonduri pentru acest cimitir”, spune ghidul nostru încă de la intrare.
Dincolo de buruienile şi ciulinii care ţi se prind de haine, pietrele funerare sunt îndreptate în toate direcţiile, semn că solul a cedat. Multe dintre lespezile pe care este scris atât în ebraică, cât şi în româneşte, sunt realizate în marmură neagră sau în piatră de Măgura, reprezentând încă semne de bunăstare a defuncţilor.
„Adler Philipp – celebru producător de alcool, Liviu Avram, Chares Mendel, Grunberg sunt câţiva dintre comercianţii mari ai Buzăului care sunt înmormântaţi aici. Totodată, regăsim pietrele funerare ale preşedintelui Comunităţii Israelite, Noe Haim Glasman sau a rabinului Simon Bercovici, cel care a condus destinele spirituale ale comunităţii timp de 71 de ani de la vârsta de 22 de ani”, mai spune Valeriu Nicolescu.
„Rudele din străinătate cer mereu să vadă Cimitirul Evreiesc când ajung la noi”
În încercarea de a căuta o explicaţie la paragina care cuprinde Cimitirul Evreiesc de la Buzău, am luat legătura cu unul dintre cei care au încercat să remedieze lucrurile. Beno Goldştein este un evreu originar din Bacău, care a revenit în ţară după 40 de ani şi s-a oprit la Buzău, unde are rude.
„Am considerat că trebuie să încerc să dau o altă lumină acestui cimitir, pentru că, pe lângă memoria înaintaşilor noştri, trebuie să arătăm respect pentru eroii care au luptat în 1917 şi sunt îngropaţi aici. Totodată, chiar dacă nu sunt membru al comunităţii din Buzău, am considerat că atunci când primesc vizita prietenilor din străinătate, este ruşinos să le arătăm aşa ceva. De obicei, ei vor să vadă cimitirul evreiesc. Acum un an, am luat legătura cu comunitatea evreiască de aici şi ei au fost de acord cu restaurarea, doar că nu au fonduri. Au rămas atât de puţini, încât acum aparţin de comunitatea din Focşani. Am vorbit apoi cu Primăria, venind cu propunerea să aduc şi eu nişte fonduri, dar să fiu ajutat. În principiu, lucrurile au fost bune, dar undeva s-au împotmolit”, a declarat Beno Goldştein.
{loadposition zgalerie2888}