Președintele României, Klaus Iohannis, prezent la marșul parizian
Duminică, 11 ianuarie, Parisul a fost capitala mondială a unui impresionant marș în memoria celor 17 francezi – caricaturiști, polițiști, civili, atei, musulmani, evrei – care au murit săptămâna trecută, între 7
și 9 ianuarie, în urma atacului împotriva redacției publicației satirice „Charlie Hebdo”.
Deși organizat în mai puțin de 48 de ore, numeroși șefi de state și înalți demnitari din peste 100 de țări (sursă Reuters) din Europa, Africa, Statele Unite, diferite țări arabe, și-au anulat agendele pentru a răspunde invitației președintelui Franței, Francois Hollande, de a participa la acest marș.
Emoționantă prezența, în primele rânduri ale grupului, mergând braț la braț alături de oficialii francezi – Francois Hollande, Manuel Valls, primul-ministru, Bernard Cazeneuve, ministrul de Interne, Nicolas Sarkozy și alți politicieni francezi ori reprezentanți ai diferitelor comunități religioase și ai societății civile – a cancelarului Germaniei, Angela Merkel, a primului-ministru al Israelului, Benjamin Netanyahu, a președintelui Autorității palestiniene, Mahmoud Abbas, a Regelui Iordaniei, Abdullah II ori a ministrului Justiției SUA, Eric Holder!
Iar recunoașterea președintelui țării noastre, Klaus Iohannis, pe micul ecran, la acest eveniment, a devenit mândria noastră, a românilor din diaspora franceză.
Evoluția evenimentelor din cele trei zile cât Parisul
s-a confruntat cu lovirea în simbolurile cele mai scumpe republicanilor francezi – libertatea presei scrise și laicitatea – de către un mic grup de comando, a revărsat din Paris, din Franța și din nenumărate colțuri ale lumii, către Piața Republicii și străzile din împrejurimi, peste trei milioane de francezi și străini. Ceea a imprimat acestui marș un caracter mitic, internațional, inedit în istoria recentă.
Dacă marșul oficialităților a durat 30 de minute, marșul popular din Paris, din multe alte orașe ale Franței ori ale Europei, au durat până târziu, după căderea nopții, accentuându-i valoarea de simbol al solidarității internaționale împotriva crimei interetnice, interreligioase, politice.
Departe de a risipi misterul acestui atac sângeros împotriva redacției Charlie-Hebdo, moartea celor trei francezi înrolați în Jihad, scoate în evidență mai mult ca niciodată criza profundă și clivajul dintre diferitele comunități etnice și religioase din sânul societății franceze multiculturale. Un fenomen cercetat și descris de altfel, în sociologia franceză, îndeobște de sociologul Pierre Bourdieu.
Atribuit dorinței de răzbunare a Profetului, caricaturizat de grupul de talentați desenatori francezi asasinați, gestul celor trei, născuți sub cerul Franței generoase, dar în zone marginalizate, în cartiere populare dominate de neșansa socio-culturală de a ieși din ceea ce sociologii numesc „subcultura delincvenței”, ridică multe semne de întrebare.
În ce măsură societatea franceză, în ansamblu, excluzându-i, ignorându-i, nesalvându-i la timp de capcanele străzilor și cartierelor rău-famate, a făcut ea însăși, din trei copii cu un potențial intelectual și afectiv, trei adversari ai propriilor sale valori?
Problemele Franței contemporane nu pot fi înțelese în afara contextului și evoluției sale specifice, în plan social, cultural, economic și istoric.
Iar pentru a înțelege cât de cât societatea franceză, trebuie început cu cunoașterea legii sale fundamentale: Constituția.
Paris, 12 ianuarie 2015
Marilena LICĂ-MAȘALA
Este scriitoare, traducătoare, interpret, jurnalist și cronicar cultural, titular de rubrică la revista culturală buzoiană „Cartelul Metaforelor”
{vsig}articole/2015/01/13/charlie{/vsig}