Sâmbătă, 3 august, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, alături de cafeaua literară, pentru îmblânzirea spiritelor, cu moment de divertisment, susţinut de Matincă Costea pe un text de Nicu Vafiadis, „Basm din anul 2000” şi un text de Constantin Tănase, „Nu te lăsa”, răsplătit cu aplauze.
A urmat lectorul de serviciu, Valeria Popa, cu proză. Dna Valeria Popa este o veche membră a Cenaclului „Alexandru Sihleanu”, cu disponibilităţi în domeniul în domeniul prozei şi al fabulei, de fapt singura fabulistă din acest ţinut de la curbura Carpaţilor. Proza de astăzi vine în sprijinul talentului său nativ, talentul narativ. Cu multă sensibilitate, ne oferă secvenţe din copilăria domniei sale care se vor coagula în cartea „Satul de pe deal”. O proză descriptivă, plăcută, molcomă, în care pe lângă universul fascinant al copilăriei se regăseşte atmosfera satului, părinţi, rude (mai mult sau mai puţin iubite), modul de viaţă. Gândul mă poartă la Constantin Brâncuşi: „când încetăm să mai fim copii, murim”. Uneori, de dragul ideii, de dragul de a reda cât mai mult, se pierde în amănunte şi proza pierde din tonus. Astăzi, când se citeşte puţin, când se scrie şi mai puţin, şi bine, dna Valeria Popa este de admirat.
„Dna Valeria Popa ne dezvăluie pagini interesante, ca de obicei, fiind înzestrată cu darul de a povesti frumos. Astăzi, lumea copilăriei este tema din care încolţesc creaţiile sale. Ca un element negativ, în lucrările prezentate, îl constituie faptul că se pierde de multe ori în amănunte în detrimentul valoric al textului. Este o membră fidelă a Cenaclului pentru care am respectul cuvenit”. (Matincă Costea)
„Cine locuieşte-n sat / Muncitor fără simbrie / Datini, obicei păstrat /Au în casă veşnicie” <Satul românesc>”. (Dumitru Hangu)
„Dna Valeria Popa prin povestirile sale ne duce cu imaginaţia la propriile noastre amintiri din copilărie. Are un fel de a povesti prin care se face înţeleasă de oricine. Îi doresc succes şi aştept cartea”. (Mihai Vieru)
„Când am venit în faţa Centrului Cultural i-am sărutat mâna. Acum, după lectură aş reface gestul. Astăzi m-a ţinut deasupra scândurei (plutei). Fără studii de specialitate scrie atât de frumos. Dna scrie de plăcerea de a scrie. Poate că unele sunt întinse mai mult, dar o vrăjeşte creionul”. (Dan Mihail Zanfirescu)
„Dna Valeria Popa m-a încântat cu o lectură frumoasă şi relaxantă, destăinuindu-ne, cu nostalgie şi sensibilitate, amintirile sale din copilărie, arătându-ne că la orice vârstă tot mai strigă copilul din noi. Ne poartă chiar şi în domeniul fantasticului şi ne arată în „Cocoşatul” acea fiinţă având înfăţişarea între om şi animal. În general mi-a plăcut, aştept cartea. (Nicolae Constantinescu)
„<Medalionul>, <Arătarea din grădină>, <Imprimeul>, <Cocoşatul>, <Caloianul>, <Fetiţa cu codiţe din banca întâi> sunt episoade care se vor regăsi în cartea <Satul de pe deal>. În această carte dna Valeria Popa ne determină să ne întâlnim cu lumea copilăriei dumneaei, o lume în care nu există televizor, nici măcar electricitate. Inventivitatea copiilor era stimulată de dorinţa de joc, aşa şi realizau jucăriile din cârpe şi beţe, lucruri care nu mai foloseau nimănui, dar care pentru copiii de atunci reprezentau valori care nu se măsurau în bani. De dimineaţă până seara copiii din amintirile dnei Popa aveau şi responsabilităţi, dar şi momente în care fructele coapte, atârnând de crengile copacilor, îi atrăgea atât de mult, încât înfruntau arătarea din grădină pentru a le mânca. Respectau datini şi obiceiuri, oamenii buni şi bătrâni din acele vremuri îi învăţau să le ducă mai departe. Mirajul copilăriei nu dispare nici când autoarea devine fetiţa cu codiţe din banca întîi. Ca şi dânsa şi eu aş vrea să fiu fetiţa cu codiţe din banca întâi. (Roxana Manea)
„Această proză are mult lirism. A evocat copilăria, o temă des tratată, evocată, mulţi autori au uzitat-o. Sunt aici nişte evocări care ne emoţionează. Se referă la caracteristica copilăriei, jocul. Dl Trandafir era duplicitar: nu ştiai când era preot şi când profesor. Ceea ce făcea, făcea cu sufletul. Aşa şi dna Popa scrie cu sufletul, dar trebuie să mai strunească cuvintele, să mai cenzureze structurile, formele. Şi aşa este frumoasă proza. Ceea ce scriem trebuie să provoace efecte. Nu este uşor şi nici la îndemâna oricui să scrie. (Mihail Constantinesacu)
„Am numit-o într-o lectură anterioară, adultul cu suflet de copil. Mă bucur că nu se dezminte. Pătrunzând în lectura de astăzi cu episoade din propria copilărie, mi-ar fi plăcut să fie mai succintă. Dna a afirmat că face parte din volumul <Satul de pe deal>, care va fi un jurnal din copilărie. Aşteptăm cartea”. (Ana Maria Bentea)
„Sunt plăcut impresionat de ceea ce a spus dl prof. Constantinescu în cuvântul său. Proza dnei Valeria Popa are prea multă descriere, este ca o apă lină, îţi place, dar nu te impresionează, dar dacă are valuri, varietatea te impresionează. Aştept să fiu impresionat”. (Constantin Marafet)
„Sâmbătă, 10 august, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Ramona Manea, cu proză.