Iuliu Tetrat (Jules Georges) este primul ofiţer aviator român căzut la datorie într-o luptă aeriană cu un avion german. Ofiţer de cavalerie, sublocotenent observator de aviaţie (locotenent post-mortem), acesta s-a născut la 14 august 1896, la Râmnicu Sărat.
Fiu de general de cavalerie, a primit o educaţie deosebită şi, din dragoste pentru cariera de militar a tatălui său, la 1 iulie 1916, a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie. Avansat sublocotenent, este repartizat la Regimentul 5 Roşiori (Cavalerie, numiţi aşa după culoarea roşie a tunicii).
Atras de miracolul zborului, a cerut să fie transferat la Aviaţie, armă care, la acea dată, ducea lipsă de personal navigant şi de deservire. Dar, mai întâi, a urmat la Băneasa un curs sumar de observator aerian, fără a primi însă şi brevet în acest sens, după care a fost repartizat la Grupul 2 Escadrile, din subordinea Armatei a II-a Române.
În condiţiile în care Corpul 1 Rezervă German a reluat, la 8/21 octombrie 1916, ofensiva, împreună cu Divizia 12-a Bavareză şi Divizia 76 Infanterie, s-a primit, la 26 octombrie 1916, dispoziţie ca aviatorii Grupului să survoleze zona Câmpulung Muscel, spre Rucăr.
A primit ordin în acest sens, comandatul de Grup, locotenentul aviator inginer Gheorghe Negrescu, însoţit ca observator de tânărul sublocotenent Iulius Tetrat. Ajunşi la 3.000 de metri, deasupra zonei Văii Târgului, din apropierea Dealului Mateiaş, un avion inamic i-a atacat prin surprindere. Negrescu a degajat spre stânga şi i-a cerut observatorului să tragă cu mitraliera, în timp ce s-a auzit o a doua rafală, care a atins structura avionului şi a afectat motorul, obligându-l să facă serioase eforturi pentru a ateriza. A reuşit să coboare la 1.000 de metri, a depăşit defileul Stoeneşti, reuşind să oprească avionul cu destulă dificultate la câţiva metri de râpa Dâmboviţei. A ieşit din avion şi i-a cerut acelaşi lucru şi observatorului, dar acesta „zăcea neînsufleţit la locul lui”. A fost ucis la 20 de ani, în timp ce tatăl său, generalul Tetrat lupta în Oltenia.
Este meritul prof. univ. dr. Valeriu Avram, originar din Buzău, care a avut acces la arhivele militare, de a fi descoperit şi scris despre scurta carieră a buzoianului Iuliu Tetrat şi supremul sacrificiu în Războiul de Reîntregire a ţării.
„Un singur glonţ i-a străpuns inima”
Într-un articol dedicat primilor eroi aviatori ai României, istorie-pe-scurt.ro îi alocă un spaţiu vast buzoianului Iuliu Tetrat.
Sublocotenentul de cavalerie observator aerian Iuliu Tetrat a plecat, în ziua de 26 octombrie 1916, în prima sa misiune de luptă, având de executat o recunoaştere în zona oraşului Câmpulung Muscel.
A plecat în zbor la ora 13,00, la bordul unui avion pilotat de locotenentul Gheorghe Negrescu. După ce avionul a luat înălţime la 3.000 m, a trecut de Târgovişte şi s-a îndreptat spre Valea Dâmboviţei, pe sectorul pe care trebuia să-l survoleze. Ajuns la dealul Măţău, avionul românesc a fost atacat de un avion german. La a doua rafală, avionul român fost avariat grav, fâşii din pânza aripilor au început să plutească în jurul avionului, în timp ce trepidaţii serioase şi funcţionarea anormală a motorului „mă obligă să reduc gazele şi încep a coborî în lungul văii Dâmboviţei spre sud, apoi să tai contactul de teama vreunui incendiu şi să zbor planat. Dar atenţia mea era încordată, iar înălţimea mi-a fost suficientă ca să aterizez într-o porumbişte în apropierea satului Voineşti, aproape de apa Dâmboviţei, de jur împrejur fiind numai livezi de pruni şi de alţi pomi“, nota pilotul într-un raport.
Din cauza unei denivelări a terenului, o roată a trenului de aterizare a cedat şi avionul s-a înclinat mult spre stânga. Pilotul a sărit repede din avion, spunându-i observatorului să facă acelaşi lucru. Sublocotenentul Iulius Tetrat n-avea cum să coboare. Murise!
Înmormântat la Rm. Sărat
La a doua rafală trasă de pilotul de vânătoare german, un singur glonţ i-a străpuns inima, moartea fiind fulgerătoare. Abia împlinise vârsta de 20 de ani, în august 1916. A fost înmormântat în cimitirul central din oraşul Râmnicu Sărat, în cavoul familiei generalului Tetrat, tatăl său. Ulterior, monumentul funerar a avut mai mulţi proprietari, astfel că, în momentul de faţă, nu există nicăieri scris numele acestui erou, căzut la datorie.
Primul ofiţer aviator român căzut într-o luptă aeriană a fost citat prin Înaltul Ordin de Zi nr. 16/1916, care sublinia printre altele: ,,Sublocotenentul observator Tetrat Iulius, în cursul unei lupte aeriene cu un avion inamic deasupra Carpaţilor, a dovedit bravură fără seamăn şi un mare dispreţ de moarte. Dat la Marele Cartier General, azi 7 noiembrie 1916, Ferdinand I.“. Această citare echivala cu decorarea „post mortem“.