Buzoianca Teodora Mareş şi Adrian Păduraru refac cuplul din „Declaraţie de dragoste” după 32 de ani

     După 32 de ani de la premiera legendarei pelicule „Declaraţie de dragoste”, bu­zoianca Teodora Mareş, revine pe ecrane alături de Adrian Păduraru. Cei doi, au început filmările la producţia „Coborâm la prima”, un film regizat de Tedy Necula. Acţiunea filmului se petrece în întregime într-un vagon de metrou, a doua zi după tragedia din clubul Colectiv. Regizorul afirmă despre producţia sa că va fi primul film inspiraţional din România, din distribuţia acestuia urmând a face parte nu mai puţin de 15 actori foarte cunoscuţi.

   Filmul va fi produs până în Februarie 2018.

   Teodora Mareş s-a născut la Buzău pe 27 octombrie 1962 şi şi-a petrecut  prima parte a copilăriei la bunicii din partea mamei, în satul buzo­ian Ruşavăţ, neelectrificat la acea vreme. La vârsta de 7 ani este luată de mama sa la Brăila, unde urmează şcoala generală. În anul 1983 este admisă prima la Actorie în Bucureşti, după două nereuşite în anii anteriori.

   În 1985, în timpul studenţiei, este distribuită în rolul Ioana Popa din celebrul film „Declaraţie de dragoste”, în regia lui Nicolae Corjos, rol care îi va aduce notorietate şi un premiu de interpretare, influenţându-i cariera artistică. Ulterior va juca în numeroase alte filme, printre care „Moromeţii“, „În fiecare zi mi-e dor de tine” sau „Extemporal la Dirigenţie”, iar în 2007 apare în câteva episoade din serialul „Cu un pas înainte“ de la Pro TV. În prezent este actriţa Teatrului Naţional din Bucureşti şi poate fi urmărită în piese precum „Dineu cu proşti” sau „Dumnezeu se îmbracă de la second hand”.

  „Nu mai auzisem să se fi întâmplat ca actorii să fie scoşi prin spate cu armata”
   Filmul „Declaraţie de dragoste” a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 5.269.006 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situaţie a numărului de spectatori înregistrat de filmele româneşti de la data premierei şi până la data de 31.12.2006 alcătuită de Centrul Naţional al Cinematografiei. „Aveam 22 de ani de ani pe care i-am împlinit chiar în timpul filmărilor; pentru România anilor ‘84-’85 a fost ceva deosebit, pentru că nu mai auzisem să se fi întâmplat ca actorii să fie scoşi prin spate cu armata, că publicul era atât de numeros şi toţi voiau să ne atingă, să le dăm autografe, făceam cu greu faţă la lucrurile astea şi eram ajutaţi. Am avut proiecţii prin ţară, oamenii în provincie erau şi mai dornici de a ne vedea atât de aproape, a fost aşa… a fost ca-n filme”, a declarat Teodora Mareş.