O teză de Drept, ca o autobiografie. Daniela Tarău, bucureșteanca originară din județul Buzău care a stat un an și nouă luni în pușcărie într-un dosar instrumentat de celebrul procuror Panait, își susține astăzi, începând cu ora 11,00, în sala Senatului Academiei de Poliție, teza de doctorat bazată pe realitatea din penitenciarele din România.
Lovită crunt de nedreptate prin instituții ale Justiției, a ales Știința Dreptului pentru marea revanșă în fața sistemului care o putea strivi. Titlul lucrării este una de actualitate, ,,Criza sistemică a penitenciarelor din România în contextul nerespectării condițiilor de detenție“, caracterul de implicare personală având greutatea mărturiei autobiografice, potrivit jurnalul.ro. În spatele acestui eveniment academic se află însă dramatica poveste de viață trăită de autoarea lucrării care a finalizat studiul doctoral consacrat sistemului penitenciar din România după ce a fost condamnată, printr-o eroare judiciară, și închisă pe nedrept aproape doi ani. După 15 ani de luptă în instanțe, a obținut o sentință de achitare, doar după ce procesul a fost rejudecat pe temeiul unei decizii obținute la CEDO.
Considerațiile doctorandei din capitolul introductiv dau perspectiva abordării temei prin prisma statutului de membru UE: ,,Instituția carcerală din țara noastră nu a reușit să țină pasul cu integrarea; niciunul din locurile de deținere din sistemul penitenciar românesc nu îndeplinește condițiile impuse de reguli și documente emise în acest sens la nivel unional“.
Cu privire la actualitatea temei de cercetare, autoarea subliniază că ea este ,,impusă în mod imperativ de hotărârile CEDO prin care România este condamnată sistematic pentru nerespectarea condițiilor de detenție și tratamentul degradant sau inuman la care sunt supuși deținuții în așezămintele penale din sistemul penitenciar românesc“.
Astfel, persoana condamnată se află sub o dublă sancțiune, cum relevă lucrarea citată: ,,Pe de o parte, privarea de libertate, suficientă pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul, iar pe de alta, suportarea condițiilor insalubre și inumane, ieșite cu mult din interiorul normei ce le reglementează și care creează frustare și revoltă în rândurile persoanelor deținute“.
Daniela Tarău are șanse reale la titlul de Doctor în Ordine publică și siguranță națională, un titlu care nu șterge însă suferința celor 16 ani de luptă continuă cu sistemul judiciar.
Daniela Tarău, originară din județul Buzău, a făcut pușcărie ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în anul 2000, de o anchetă a procurorului sinucigaș Cristian Panait, devenit celebru postmortem din cauza implicațiilor politice pe care le-a avut moartea sa. După 15 ani de procese, la CEDO și în țară, ea a obținut recunoașterea erorii judiciare, însă magistrații au refuzat să-i acorde despăgubirile cerute de această femeie căreia reprezentanții statului român i-au furat un sfert din viață. Recent, Curtea de Apel București a decis să-i scadă de la 900.000 de euro la 100.000 de euro cuantumul daunelor morale obținute anul trecut printr-o decizie a Tribunalului Ilfov, fiind admis astfel apelul declarat de Stat prin Ministerul de Finanțe.
Un lanț de erori judiciare în ancheta celebrului procuror Panait
Daniela Tarău și-a petrecut ultimii 16 ani prin arest, pușcării și tribunale, doar pentru că, în anul 2000, pentru trei săptămâni, a lucrat de probă la o firmă care ulterior s-a dovedit că dădea țepe. S-a aflat la momentul potrivit în locul nepotrivit.
Un lanț de erori judiciare grosolane comise de la debutul anchetei procurorului Cristian Panait, într-un dosar început în anul 2000, și până la finalul procesului penal a ținut-o după gratii nevinovată aproape doi ani pe Daniela Tarău. Procu-rorul Cristian Panait este cel care s-a sinucis în aprilie 2002, după ce a cedat presiunilor în timp ce instrumenta dosarul unui coleg de-al său de atunci, Alexandru Lele, procurorul orădean care îl ancheta pe un apropiat al lui Adrian Năstase.
În vara lui 2000, Daniela Tarău, originară din Buzău, își căuta de lucru în București. A aflat dintr-un anunț la un ziar că o firmă recruta forță de muncă pentru străinătate. Dalil Exim M&M Dim SRL nu avea niciun contract cu companii din afară, iar numele îl copiase de la o altă firmă, care se ocupa cu plasarea forței de muncă în străinătate. Era, de fapt, o țeapă. Dar femeia nu avea de unde să știe asta. Ea și alți 60-70 de oameni au mers de bună credință ca să-și depună dosarele la firmă și să ajungă să muncească în Israel. A fost angajată de probă, ca secretară, la firma care, de fapt, îi inducea în eroare pe oameni. O chitanță de mână prin care își asuma calitatea de intermediar între o femeie și asociatul firmei a trimis-o după gratii. Lucrează doar trei săptămâni, de probă, fără salariu, fiind internată de urgență în spital, unde este operată. Convalescența durează opt luni, la domiciliul din Lunca, județul Buzău. Nu știe că firma la care lucrase dădea țepe, iar administratorii fuseseră arestați. Află despre asta doar în februarie 2001, când este convocată la poliție ca martor, dar de unde nu mai pleacă, fiind reținută și apoi arestată.
A fost acuzată de înșelăciune și arestată preventiv. A stat în arest timp de 1 an și 9 luni, timp în care a fost condamnată la 3 ani și 3 luni cu executare (în procesul de fond), apoi la 3 ani și 3 luni cu suspendare, în recurs. A fost eliberată în noiembrie 2002, ca urmare a admiterii unui recurs făcut la măsura arestării preventive. Ulterior, cu ajutorul APADOR-CH, s-a plâns la CEDO pentru durata excesivă a arestării și pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil. Ea și-a susținut mereu nevinovăția, și a cerut audierea mai multor martori, drept ce i-a fost refuzat de toate instanțele. CEDO i-a dat câștig de cauză în 2009, iar în 2010 a început rejudecarea cazului ei. După mai bine de patru ani, în martie 2015, instanța a dat decizia finală și definitivă, Daniela Tarău fiind găsită nevinovată de faptele pentru care fusese acuzată, arestată și condamnată. Acum își dă doctoratul în sistemul penitenciar românesc, la Academia de Poliție.
Într-un interviu publicat de APADOR-CH, Daniela Tarău povestește viața dincolo de gratii și cum poate fi mai rău după ce ieși din închisoare, stigmatizat permanent pentru o faptă pe care nu ai comis-o și fără să fii crezut pe cuvânt chiar de propria familie.
Tatăl ei a murit de supărare, reproșându-i că l-a făcut de râs. „Ultima dată l-am văzut pe tata în aprilie 2002, cu o lună înainte să moară. A venit cu mama și cu Marius. Niciodată când venea la vizită nu reușeam să vorbesc cu el. Stătea pe scaun și plângea, nu spunea decât că «Ne-ai făcut de râs, tată!». Încercam să le explic că nu e așa rău, că nu mă bate nimeni, minimalizam mult, nu le-am spus tot. Nici ei nu mi-au spus vreodată ce sufereau acasă. Tata nu a apucat să afle că sunt nevinovată. Cu el am avut o relație mai strânsă, și totuși cu el nu puteam deloc să vorbesc acolo. M-a durut mai mult moartea tatei decât faptul că am stat atâta acolo degeaba. Și dacă m-ar fi lăsat să mă duc la înmormântare tot târziu ar fi fost, nu aș mai fi putut să-i zic ceva“, a povestit Daniela pentru dollo.ro.
Daniela Tarău și avocatul Nicolae Iorga au reușit să obțină un verdict favorabil după 15 ani de la arestarea ei nedreaptă.