OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu şi pagina de Facebook „Buzaul vechi“, o rubrică permanentă sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparaţie a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecţia OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecţia Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecţia Alexandru Miriţă, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldaţi nazişti şi Piaţa Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă şi blocurile Romarta în construcţie) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor şi imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
„Imagine cu Bd-ul I.C. Brătianu (Nicolae Bălcescu), în porţiunea dintre fostul Spital de Chirurgie «I.C. Brătianu» şi Palatul Comunal, vizibil în fundal. Pe traiectul străzii, de o parte şi de alta, erau clădiri, majoritatea doar cu parter, din care o parte au mai rămas cele din stânga imaginii, restul fiind demolate pentru construirea blocului «Magnolia», Cinematografului «Tineretului» (1961), iar pe dreapta, clădirea Galeriilor de Artă (preluată de la IGO, de reprezentanţii Muzeului Judeţean, în ianuarie 1979) şi, în continuare, blocurile de locuinţe pe lângă care trecem de fiecare dată în drumul nostru spre Piaţă sau Centru.
Spitalul a luat fiinţă în anul 1872, numindu-se la început Spitalul Judeţean şi a funcţionat în imobilul Persescu, apoi în proprietatea lui Iancu Chirculescu, spaţiu folosit mai târziu ca locuinţă pentru personal. Deoarece spaţiul era insuficient şi impropriu pentru o asemenea destinaţie, în 1876, primarul Emanoil Mehtupciu înaintează un memoriu către Ministerul de Interne prin care solicită construirea unui local propriu pentru spitalul judeţean, «actualmente spitalul comunei ce se întreţine în case particulare care nu întrunesc niciuna din condiţiile cerute pentru un asemenea aşezământ».
Pentru a rezolva situaţia, la 25 octombrie 1893, Consiliul General al judeţului Buzău a solicitat ca în bugetele pe anii 1893-1895 să se prevadă fondurile necesare construirii spitalului care, potrivit devizului estimativ întocmit de către Victor Gerabek, arhitectul oraşului Buzău, însuma 133.467,67 lei. Se preciza că judeţul întreţinea un spital cu 25 de paturi, într-un local proprietatea sa, pentru care se cheltuia anual 26.000 lei, dar localul era impropriu. S-a intenţionat ca încă din 1876 să se construiască un local propriu, dar nu au existat fondurile necesare. Se mai menţiona că, la 1 ianuarie 1893, dată la care s-a votat Legea creditelor agricole, s-a restituit judeţului Buzău un credit de 40.000 lei, sumă depusă pentru construirea Casei Creditului Agricol, la care s-a adăugat un credit de 40.000 lei din veniturile ordinare şi alte fonduri, astfel că s-a constituit suma de 122.900 lei. Din aceşti bani, cu 10.183 lei s-a achiziţionat un teren.
În 1894 s-a elaborat un proiect de lege prin care judeţul Buzău a fost autorizat să înceapă construcţia localului pentru Spitalul Judeţean, document ce purta semnătura ministrului de Interne Lascăr Catargiu. La 9 aprilie 1894 s-a organizat licitaţie pentru darea în antrepriză a construcţiei localului spitalului judeţean, lucrare adjudecată lui A. Ilievici, aprobată prin decretul 3160/1 octombrie 1894. În anul următor, municipalitatea donează un teren pentru construcţia spitalului şi, totodată, se contractează un împrumut pentru asigurarea fondurilor necesare, scadent în 1918. Realizată în 1895-1896 de către Prefectura judeţului Buzău, noua clădire, situată pe strada Gârliţei, botezată apoi Aleea Parcului şi, după 1890, Bulevardul I.C. Brătianu (actualmente Nicolae Bălcescu) a fost inaugurată la 18 aprilie 1896. La acea dată avea 30 de paturi, faţă de 25 în vechiul local.
De la 1 aprilie 1908 clădirea devine proprietatea judeţului, trece apoi în administrarea Direcţiei Generale a Serviciului Sanitar din Ministerul de Interne, în 1929 trece în proprietatea Comunei urbane Buzău, iar din 13 martie 1935 a fost trecut în subordinea Ministerului Sănătăţii. Până în 1920 a funcţionat ca spital mixt, de la 1 aprilie 1920 are şi secţie de maternitate, apoi a funcţionat numai ca spital de chirurgie, profil care figurează şi pe frontispiciul de deasupra intrării principale. Deoarece a suferit avarii în anii 1916-1918, îşi reia activitatea în iunie 1920.
În anul 1924, ing. G. Nicolescu a donat 20.000 lei, sumă la care s-a adăugat alţi 20.000 lei obţinuţi prin subscripţia publică iniţiată de judecătorul C.A.Papadopol, fond folosit pentru modernizarea sălilor de operaţie (instalaţie de iluminat cu electricitate, mese pentru operaţii, aparatură de sterilizare). În 1935 imobilul este renovat – se construieşte etajul şi localul propriu pentru Serviciul de Radiologie şi Electroterapie, la subsol s-au amenajat bucătăria, sala cazanelor, generatorul de vapori sub presiune şi etuva fixă, se realizează instalaţia de încălzire. În 1937 s-a înfiinţat Serviciul de consultaţii, iar în 1939 s-a construit pavilionul pentru acest serviciu şi locuinţe pentru personal, lucrări finalizate în 1942”, precizează istoricul Valeriu Nicolescu.