OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu şi pagina de Facebook „Buzaul vechi“, o rubrică permanentă (în fiecare miercuri şi joi) sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparaţie a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecţia OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecţia Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecţia Alexandru Miriţă, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldaţi nazişti şi Piaţa Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă şi blocurile Romarta în construcţie) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor şi imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
„Piaţa Daciei în anul 1935 (în fata Palatului Comunal). În fotografie apare farmacistul Vicenţiu Livovschi (1 mai 1879-1959), născut în comuna Hagi Abdula, judeţul Bolgrad (atunci în Basarabia, acum în Ucraina) animator cultural, proprietarul Drogheriei cu acelaşi nume, pe care a deţinut-o până la naţionalizarea din 1949. A fost preşedinte al Ateneului «Amicii Artei» (1924-1932), cu secţii de teatru, artă, cor mixt şi orchestră de cameră, pe care a condus-o. Din iniţiativa sa şi a comitetului de conducere, s-au organizat conferinţe, şezători literare, jocuri populare, concerte de fanfară, spectacole de teatru etc. Încasările au fost în beneficiul Societăţii Orfanilor de Război, Societăţii de Cruce Roşie, Căminului Studenţesc Buzoian, Ligii Creştine, Societăţii Cultul Eroilor, procurării de instrumente pentru Spitalul de Chirurgie «I.C.Brătianu» şi Laboratorul de Analize «C.A.Papadopol».
Vicenţiu Livovschi este inventatorul unui geamantan de turism-camping, pentru care a primit medalia de aur şi diploma de onoare la Expoziţia română din 1933, iar ca farmacist-droghist a produs o gamă variată de parfumuri şi creme de machiaj, între care renumita Seva-Si, ce a făcut, la vremea respectivă, obiectul unei largi campanii publicitare în presa locală.
După studii gimnaziale la Tulcea, a absolvit Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1896-1901). A avut gradul de locotenent farmacist. La 13 martie 1906 a arendat o farmacie în Ploieşti, iar în 1911 a cumpărat de la Adolf Weber, «Farmacia Modernă la Vulturul Alb» din Buzău, pe care o va vinde lui Sava Gerota. Un an mai târziu, deschide o drogherie la Bucureşti, pe care o deţine un an, tot în 1912 cumpărând Drogheria Centrală din strada Târgului nr. 44.
A participat la Campania din 1913 (al doilea război balcanic) şi războiul din 1916-1918, fiind avansat la gradul de lt. colonel şi medaliat cu ordinul «Coroana României», cu spade, în grad de cavaler (1917) «Bărbăţie şi Credinţă» şi altele opt asemenea distincţii. În 1920 a înfiinţat Fabrica «Lis şi Li», prima fabrică de produse de parfumerie şi produse cosmetice. La intrarea în Drogheria de pe strada Cuza Vodă, era un câine din piatră. În 1940 i se aprobă redobândirea numelui românesc de Vicenţiu Z. Roman, Z. fiind iniţiala numele tatălui – Zinovie.
A fost membru al PNL, comandant al Cercetaşilor din Buzău (se pare că în imagine este în uniforma organizaţiei), Cohorta «Decebal» (înfiinţată în 1914 şi reînfiinţată în 1924), ca organizator al unor întreceri cultural-sportive fiind medaliat an 1934 cu «Meritul cultural».
Din datele postate pe internet de nepotul său, Constantin Livovschi-Roman ce trăieşte în Anglia, aflăm că în 1916, când ţara era ocupată, a încredinţat farmacia unui administrator pentru a se înrola în cadrul echipelor de medici militari. Conştient de apropierea trupelor germane, a condus un tren care să evacueze refugiaţii din Buzău, în Nordul Moldovei, călătorie în timpul i-a pierdut pe cei doi fraţi. A deviat trenul prin Braşov, oraş aflat sub iminenta ocupaţie germană, de unde a preluat 3.000 de răniţi şi echipament medical de la Spitalul Militar din Braşov.
Pe frontul din Moldova, Vicenţiu, care vorbea rusa, a fost omul de legătură cu Comandamentul Trupelor Imperiului Rus, activitate pentru care a fost decorat de către ţarul Nicolae al II-lea, cu Ordinul «Sf. Stanislas». După război este preşedintele Uniunii Ofiţerilor în Rezervă, secretar fiind vărul său, Victor Stănescu. În anul 1919, se întoarce la Buzău, unde îşi reia activitatea profesionala şi civică. În 1943, împreună cu soţia sa, Ştefania (născută Şerbănescu), s-au refugiat la Alba Iulia, unde aveau o fiică căsătorită cu un farmacist. La Buzău, în august 1944, ca urmare a evenimentelor militare şi a devastărilor nocturne (a la guerre, comme a la guerre) clădirea Drogheriei a suferit avarii serioase, fiind pierdute documente preţioase. Amintim că la Liceul de Fete «Dr. C. Angelescu» (actualmente Colegiul Naţional «Mihai Eminescu») a predat şi fiica sa, Angela-Steliana, născută la 8 noiembrie 1909, în Ploieşti. A absolvit Liceul de Fete Buzău. A predat la Liceul «August Treboniu Laurian» Botoşani (1940-1941), de unde a venit la Liceul de Fete Buzău (1941-1943), ca suplinitoare“, spune istoricul Valeriu Nicolescu.