Buzăul de ieri, Buzăul de astăzi

   Devenit „oraşul farmaciilor, al second hand-urilor şi al caselor de pariuri”, Buzăul  rămâne, în arhive şi în ami­ntirea celor mai în vârstă, locul vechilor comercianţi din Strada Târgului, al caselor cu arhitectură deosebită şi al oamenilor care au excelat în diverse domenii de activitate.
   OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu şi pagina de Facebook „Buzaul vechi”, o rubrică permanentă (în fiecare miercuri şi joi) sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparaţie a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.

   (sursa fotografiilor: • colecţia OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecţia Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecţia Alexandru Miriţă, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldaţi nazişti şi Piaţa Daciei veche) • Doru Drăgoi (ima­gini anii ‘1970 Cuza Vodă şi blocurile Romarta în construcţie) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor şi imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).

   „Imaginea veche datează din perioada comunismului şi surprinde fosta Hală de Măcelărie şi Pescărie, numită apoi Bazarul Obor. Se observă firma: Confecţii şi Încălţăminte – Tricotaje – Lenjerie, şi, în stânga, un mic magazin la care se formase una din celebrele cozi din acea vreme, probabil în acel moment aici comercializându-se ceva de interes pentru buzoieni.

   De pe cele două socluri lipsesc cei doi lei din bronz care au străjuit multă vreme scările de acces spre intrare, iar în stânga era ridicat unul din blocurile de locuinţe din zonă, imaginea datând pro­babil din anii ’80.

   La 5 septembrie 1896, s-a organizat licitaţia (publicaţia nr. 4878/25 iulie 1896) pentru darea în antrepriză a construirii unei hale de măcelărie şi pescărie în Piaţa Obor (va­loare deviz 84.580,50 lei) şi a unei esplanade (38.166 lei); la subsol urma să funcţioneze pescăria (8 boxe), iar la parter măcelăriile (19 boxe); a fost ales platoul în pantă din prelungirea străzii Târgului, care permitea executarea lucră­rilor de fundaţii şi construirea esplanadei orizontale, unde urma să funcţioneze 12 prăvălii; publicaţie pentru licitaţie nr. 4878/25 iulie şi memoriu 23 septembrie cu modificările impuse de către Consiliul Tehnic Superior – la subsol pescăria şi la parter măcelăria, contractul fiind încheiat la 26 septembrie 1896; cu procesul-verbal nr. 5750/6 septembrie 1896 s-a admis oferta antreprenorilor Toffali Giovanni şi Fiorenzo Segnia pentru esplanada din jurul halelor (contract de lucrări 29 septembrie 1896; deviz 26.227,83 lei)) şi Mina Giovani, pentru hala de măcelărie şi pescărie (92.772,80 lei valoarea de deviz); lucrarea trebuia predată la 2 octombrie 1897, dar condiţiile atmosferice şi unele lucrări suplimentare au prelungit termenul; la 11 octombrie 1897 au fost luate, provizoriu, în primire de la antreprenorii Toffali Giovanni şi Fiorenzo Segna din strada Curbă nr. 22; recepţia provizorie s-a făcut la 11 octombrie 1897 şi 23 martie 1898 (P.C.Cătănescu, ajutor de primar şi arhitectul V.Gherabek), iar definitivă la 19 octombrie 1898.

   În anul 1948, prin decizie a Primăriei s-a dispus transformarea şi amenajarea unei părţi din Hala de la Obor, în Teatru popular, numit Ilie Pintilie şi apoi Patria (cu scenă pentru teatru şi ecran pentru proiecţii  cinematografice)”, spune istoricul Valeriu Nicolescu.