Buzăul de ieri, Buzăul de astăzi

   Devenit „orașul farmaciilor, al second hand-urilor și al caselor de pariuri”, Buzăul  rămâne, în arhive și în amintirea celor mai în vârstă, locul vechilor comercianți din Strada Târgului, al caselor cu arhitectură deosebită și al oamenilor care au excelat în diverse domenii de activitate.
   OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu și pagina de Facebook „Buzaul vechi”, o rubrică permanentă (în fiecare miercuri și joi) sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparație a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.

   (sursa fotografiilor: • colecția OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecția Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecția Alexandru Miriță, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldați naziști și Piața Daciei veche)   • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă și blocurile Romarta în construcție) • Ovidiu Nica (Casa Pionerilor și imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80)

   „Fotografia este un document deosebit de important, deoarece surprinde constru­cțiile pe locul cărora este acum Platoul Dacia, între bloc și imobilul vizibil de pe colț trasându-se, puțin deviat, traseul străzii care există și astăzi. Porțiunile de spațiu verde, existente către Palatul Comunal, s-au păstrat până când a început sistematizarea spațiului unde, din octombrie 1961, au început lucrările de construcție a blocurilor din jurul Hotelului Coroana. Deși se menționează că este primul bloc construit în Buzău, precizăm că, în 1952, s-au ridicat pe terenul unde cândva se organiza Oborul de cereale (cel de vite se organiza pe strada Mateescu, actualmente Mestea­cănului, în perimetrul unde s-a construit un cartier zis muncitoresc, către Contactoare), cele două blocuri pentru salariații Fabricii Chimica, înființată în același an (Uzina de Prelucrare Mase Plastice, apoi Întreprinderea de Prelucrare Mase Plastice, actualmente ROMCARBON). Alte două s-au ridicat pe strada Bucegi (unul pe colțul cu strada Sculpturii), pentru cadrele din armată”, spune istoricul Valeriu Nicolescu.