Este chiar distractivă replica lui Liviu Dragnea cu privire la posibilul boicot al alegerilor locale în cazul în care Guvernul Cioloș va modifica legea în sensul alegerii primarilor în două tururi de scrutin. Adică, dacă va fi promovată o ordonanță de urgență în acest sens, sau vom avea de-a face cu o asumare a răspunderii în Parlament pe un asmenea proiect de lege – cu șanse de reușită după ce “partidul interesului național” a schimbat brusc, ieri, macazul, anunțând că vrea alegeri în două tururi -, social-democrații nu vor participa la alegeri.
Dar să vedem care poate fi scopul unui asemenea boicot. Un semnal de alarmă către exterior, cum că în România nu sunt respectate legislația și democrația. Aceasta după ce toate căile de luptă politică și juridică interne fi-vor epuizate. Numai că un asemenea instrument poate fi folosit de un om sau de o forță politică recunoscute pe plan internațional drept campioni ai democrației sau ai apărării acesteia.
Se încadrează Liviu Dragnea sau Partidul Social Democrat într-o asemenea categorie? Nicidecum, mai ales după ,,minunile“ din vara anului 2012 și după celebra Ordonanță 55, care au demonstrat că atât PSD, cât și actualul lui șef, pot fi încadrați mai degrabă la dușmani ai democrației și ai statului de drept.
Așa că, din punctul de vedere al lumii civilazate, un boicot al unui Partid Social Democrat care țipă că în România sunt încălcate – de către alții – regulile democrației, ar fi o știre pentru publicațiile umoristice, eventual. Sau pentru o prelucare modernistă a vreunei schițe de Caragiale, în care cetățeanul turmentat să exclame: “Boicot, carevasăzică, coane Liviule!”.