Demersurile stopării vânzării terenurilor agricole către nerezidenți până în anul 2020 sunt considerate tardive de directorul Agroglobal, ing. Gheorghe Tuzu
Tragicul adevăr rezumat în versurile “Munții noștri aur poartă, Noi cerșim din portă-n poartă” începe să fie valabil și pentru averea agricolă a românilor, pământul, în prezent sute de firme cu capital străin având la capitolul active suprafețe însemnate de teren, lucru valabil și în județul Buzău.
Un prim semnal de îngrijorare al oficialităților privind soarta terenurilor îl reprezintă intenția ministrului Agriculturii, Valeriu Tabără, de a face demersuri către Uniunea Europeană prin care România să nu fie obligată să vândă teren agricol către nerezidenți, până în anul 2020. "România nu este pregătită la această dată pentru a deschide fondul funciar și fondul agricol și în acest sens vom face un demers către UE pentru a ne permite prelungirea termenului după 2016, astfel încât țara să nu fie obligată să vândă teren agricol către nerezidenți, așa cum au mai făcut și alte state. Sigur că rămâne să vedem poziția UE și capacitatea noastră de negociere, dar aceasta este poziția MADR și a Guvernului României", a declarat ministrul Tabără, precizând că România este condiționată prin tratatul de aderare să înceapă din 2016 vânzarea de teren pentru nerezidenți.
Statisticile oficiale, departe de realitate
Dacă oficialii de la Agricultură susțin că suprafața agricolă deținută de străini în România la finele lui 2011 se ridică la peste 700.000 de hectare, reprezentând 8,5% din suprafața arabilă a României, practicienii din teritoriu susțin că aceste statistici nu reflectă nici pe departe situația reală, în fapt, firmele cu capital mixt, preponderent străin, ce activează în țară au în proprietate terenuri ce totalizează o suprafață dublă față de datele oficiale.
În aceste condiții, directorul SC Agroglobal, inginerul Gheorghe Tuzu, consideră că toate demersurile oficialilor sunt tardive, în opinia sa reprezentanții ministerului de resort trebuind mai degrabă să se gândească la soluții pentru a veni în sprijinul românilor care vor să facă agricultură. “Discut cu colegi din toată țara și pot să spun că cele peste 500 de firme cu capital mixt au împreună 1.600.000-2.000.000 de hectare de teren arabil, statistică pe care Ministerul Agriculturii nu o are. Într-o asemenea firmă, degeaba are un român o acțiune sau două, că de fapt, românii nu mai sunt proprietari pe ele. Sigur că străini nu pleacă cu avionul sau cu mașina cu teren în valiză, dar ei își reglează cheltuielile și statul român nu are niciun câștig. Un alt dezavantaj pentru agricultorii români este pierderea subvențiilor pentru aceste suprafețe. Din păcate, nu se mai poate limita și nu se poate face ceva în privința asta: străinii vin și vor veni. Cel mai important capitol pentru aderarea României la UE a fost acela ca străinii să poată cumpăra terenuri în România. Petrolul este o resursă epuizabilă, dar terenul va produce mereu”.
Străinii nu au ocolit Câmpia Buzăului
Pentru județul nostru, terenurile agricole renumite pentru fertilitatea lor nu au fost ocolite de străini.
Astfel, inginerul buzoian spune că există firme cu investitori danezi, italieni, olandezi, francezi, germani, spanioli, unguri sau israelieni care dețin suprafețe importante de terenuri în județ. “În toate comunele renumite pentru rezultatele agricole și pentru solurile bune au venit străini. Suprafețe importante de astfel de terenuri sunt în Padina, Pogoanele, Rușețu, Amaru, Movila Banului, Mihăilești, Florica, Merei, Poșta Câlnău, Vadu Pașii, Racovițeni, Zărnești, Ziduri, Valea Râmnicului și Balta Albă. Achizițiile străinilor sunt însă generalizate. Fostele orezării din zona Olteniei și a Brăilei au fost cumpărate de italieni. Înainte de ’89 România producea orez; chiar și la noi, la Săgeata, era orezărie, dar acum Italia a făcut din România al doilea producător European de orez, deoarece statul nu i-a susținut pe producătorii interni, agricultura fiind lăsată de izbeliște”.
În privința soluțiilor de sprijin pentru agricultorii care vor să cumpere terenuri, directorul Agroglobal consideră că o primă măsură de sprijin ar fi creditarea firmelor și a cetățenilor români care vor să facă agricultură cu o dobândă de 5-6% la euro pe o perioadă de 20 de ani. O altă condiție necesară este susținerea de către stat a realizării planurilor parcelare pentru proprietățile agricole, deoarece băncile nu acordă credite fără cărți funciare. “În prezent nu există planuri parcelare la nivel de comună decât pentru 10% din suprafețe, și asta incluzând și Ardealul, unde situația documentelor cadastrale este bună, iar după 1 octombrie 2011 contractele de vânzare-cumpărare prin comasare sunt greu de perfectat.”
Cultul pământului, devalorizat
Un lucru greu de explicat la prima vedere îl constituie ușurința cu care proprietarii de terenuri au vândut pământul oricui și în orice condiții.
Dacă odinioară, românii care câștigaseră pământul drept recompensă a participării în război se străduiau prin toate mijloacele să mai cumpere teren pentru copii, iar la colectivizare mulți țărani au suferit cumplit până au cedat bucata de pământ pe care o aveau, în ultimii ani subfinanțarea agriculturii, seceta și sărăcia i-a împins pe cei mai mulți proprietari să renunțe cu ușurință la terenurile pe care le-au redobândit sau le-au moștenit. În aceste condiții, inginerul buzoian consideră că refacerea agriculturii se va putea face doar cu cei care au păstrat cultul pământului. “Aurul României nu este Roșia Montană – resursă care ar asigura finanțarea ajutoarelor de stat prin Legea 416 și alte ajutoare pe 8-10 ani – ci pământul roditor și bine muncit, ori din acest motiv consider că și simplul proprietar ar trebui să se gândească ce e bine să facă cu terenul pe care îl are. Mentalitatea românilor ar trebui să se schimbe, iar în cazurile în care vor să renunțe la pământ să vândă tot unor români. Nu sunt deloc lipsite de sens spusele testamentare atribuite lui Ștefan cel Mare, că <Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri>”, spune ing. Gheorghe Tuzu.
Italia, Germania și țările arabe, pe primele locuri la cumpărarea de terenuri
Potrivit datelor MADR, suprafața agricolă deținută de străini în România la finele lui 2011 se ridică la peste 700.000 de hectare, reprezentând 8,5% din suprafața arabilă a României. Într-un clasament al cumpărătorilor de teren în România, pe primele locuri se află Italia, cu 24,29%, Germania cu 15,48% și țările arabe cu 9,98%. Totodată, Ungaria deținea 8,17% din cele peste 700.000 de hectare de teren agricol cumpărat în România, Spania (6,22%), Austria (6,13%), Danemarca (4,52%), Grecia și Olanda câte 2,4% și Turcia 0,78%. De asemenea, potrivit declarațiilor ministrului Valeriu Tabără, prețurile terenurilor în România oscilau anul trecut între 1.500 și 2.500 de euro pe hectar, iar în 2011 în zonele favorabile a ajuns 4.000 – 5.000 de euro pe hectar. În ceea ce privește suprafața de teren arabil utilizat de cetățeni străini, oficialii ministerului au explicat că aceștia au cumpărat în conformitate cu prevederile legale sau au concesionat suprafețele de teren cu cele două condiționări care se regăsesc în Codul Civil. Astfel, pentru persoanele fizice există obligativitatea de a avea domiciliul în România, iar pentru personele juridice sau asociații de a avea sediul în România dacă doresc să dețină teren sau să-l lucreze.