Pe Atanasiu ar trebui să-l ia cineva în balon și să-i arate peisajul geopolitic așa cum se vede el de sus.
Fuziunea PNL-PDL nu e o alianță de-o vară, de trecut puntea. Înregistrările cu Atanasiu arată că, deși în miezul evenimentelor, omul n-a înțeles nimic din ce s-a întâmplat în ultimul an, din mai 2014 până astăzi. Acum un an, PNL și PDL aveau rezultate sub așteptări la europarlamentare, ambele partide departe de a-și îndeplini obiectivele asumate pentru alegeri, 15% PNL și 13% PDL. În numai un an, cele două partide au fuzionat, au câștigat alegerile prezidențiale, iar partidul rezultat din fuziune e membru al celei mai mari familii politice europene, PPE, și se află pe la 45-50% în sondaje, de la 28% împreună, cât aveau PNL și PDL la europarlamentare.
Din toate acestea, Atanasiu a înțeles că PNL a intrat într-o alianță de trecut puntea, o manta de vremea rea, gata de lepădat când iese soarele. Au făcut și ei o combinație. S-au cuplat la o șmecherie. S-au combinat la o vrăjeală. Odată trecută puntea, combinația cade în desuetudine. „Frățică, să n-am parte de tatuajul meu cu Veta Sirena dacă afacerea nu e caducă!“. Atât a înțeles Atanasiu din fuziunea PNL-PDL, din aderarea PNL la PPE și din victoria lui Iohannis la prezidențiale.
Pentru unul care retrăgea trupele românești din Irak cu de la sine putere, fără să consulte aliații, nici nu e de mirare. Aliații fiind americanii, nu Dragnea sau Anastase. N-a înțeles nimic din contextul strategic internațional, ca să o spunem mai pretențios. Iar contextul strategic spune, printre rânduri, că în România e nevoie de o forță politică capabilă să concureze PSD-ul și care prezintă mai multă încredere geopolitică decât acesta. E valabil și pentru președintele țării. Acolo lucrurile s-au aranjat în 16 noiembrie 2014, iar noul PNL a fost instrumental în victoria lui Iohannis.
Iar dacă am ajuns la Iohannis, trebuie să spunem că scorul PNL în sondaje nu e întâmplător. Electoratul a validat fuziunea PNL-PDL, noua forță politică. Și o validează în continuare. Nu e mai puțin adevărat că electoratul a validat și precedentele alianțe din care PNL a fost parte, DA și USL, iar asta nu le-a împiedicat să se rupă la doi ani după ce au primit încrederea alegătorilor. Însă acum lucrurile sunt diferite. Nu mai vorbim de o alianță de conjunctură, de o combinație de-o vară. Drumul ales e fără întoarcere. Cele două partide nu se mai pot rupe unul de celălalt, din două motive: 1) nu mai există; 2) miza e mult prea mare.
Într-adevăr, va mai dura până când noul partid se va transforma într-o structură omogenă. Însă circumstanțele politice, geopolitice și juridice nu le dau de ales foștilor peneliști și pedeliști. Președintele Iohannis e rezultatul fuziunii (dar și unul dintre inițiatori), juridic e fuziune, nu alianță, noul partid e membru PPE și, cum spuneam, blocul vestic are nevoie în România de o contrapondere la PSD și de un partener ceva mai sigur decât PSD, mai puțin măcinat de afaceri de corupție cu legături la Moscova, mai puțin alunecos spre Maica Rusie, mai puțin vulnerabil ideologic la influențele estului sălbatic.
Pentru Atanasiu, fuziunea pare o țeapă reușită
Da, fuziunea PNL-PDL s-a făcut și cu ajutorul lui Atanasiu și a celor ca el. Asta e, în anumite momente, pe teren, în politica de cartier, de la firul buruienii, ai nevoie de combinații și combinagii. De băieți iuți de mână și conectați, cunoscători ai tradițiilor populare de după blocuri, pricepuți în micul bișniț politic de la colț de stradă. Dar asta nu înseamnă că respectivii și înțeleg contextul larg, lucrarea în ansamblul ei. Pentru Atanasiu, fuziunea pare o țeapă reușită. Așa se întîmplă, la un anumit nivel politic totul se rezumă la maradoneli de succes.
În gros plan, la ground zero, apar Atanasiu și Oltean, la o mică maradoneală comună: „Eu îți dau o pungă de zahăr pudră, tu îmi dai o hârtie falsă de o sută și un teanc de ziare“. Apoi camera se îndepărtează, cadrul se lărgește. Și mai mult, și mai mult. Oltean și Atanasiu nu se mai disting. E o paradă militară cu tancuri americane. Tancuri americane pe bune, nu ca în bancul cehesc cu „Eta niet fridăm, eta carnaval“. E adevărat, viermuiala de maradoniști e acolo, parcagii noștri din politică își fac treaba, „Șefu cu Abramsu’, uite loc liber aicea, dă ușor cu spatele!“, parlamentarii cerșesc ciungă, miniștrii o țin de vorbă pe Nuland în timp ce secretarii de stat îi umblă în poșetă etc. etc. Farmecul vieții, vorba lui Copos. Dar chiar și așa, ceea ce contează e lucrarea în ansamblul ei, contextul larg.
Atanasiu, Oltean și cei de-o seamă și tradiție politică sunt convinși că joacă roluri centrale într-un film cu combinagii de stradă. Atât văd ei de la nivelul solului, de pe caldarâm. Asta nu înțelege Atanasiu. Scena de Mica Italie, cu el și băieții la o țeapă prietenească, e doar o scenă exotică dintr-un film cu portavioane, de dragul artei, ca să dea parfum local și să se distreze publicul cinefil.
E adevărat că fuziunea dintre cele două partide, în rutina politică de zi cu zi, a adus tot felul de probleme între cele două structuri. „Mi-ai furat perforatorul, tu de ce ai două pixuri, nu-mi place biroul, dă-mi telecomanda, nu ți-ai spălat vasele, mi-ai luat funcția“ etc. Toate acestea sunt normale și inevitabile. Ce e anormal și evitabil e un eșec al proiectului din astfel de motive.
Votul pentru Iohannis a fost, în bună parte, și un vot de încredere pentru proiectul care l-a născut și susținut pe Iohannis președintele. Nu degeaba scorul noului PNL este în sondaje mai mare decât suma scorurilor vechiului PNL și PDL-ului. Fiindcă noul PNL este mai mult decât suma componentelor sale. De fapt, nici măcar nu este suma componentelor sale. E altceva. E o altă poveste. Nu e o alianță de dat jos Năstase sau Băsescu, Nu e o alianță de „om vedea ce facem peste trei luni sau un an“.
Nu e nici un cor de îngeri, evident. Personaje ca Atanasiu sau Oltean sunt parte a unui astfel de proiect și sunt aproape inevitabile în politică, însă miza proiectului nu trebuie să fie afectată de astfel de personaje. Bișnițul politic, combinația și trasul de tricou finuț, cu bâta, sunt tradiții și rutină politică dar trebuie să rămână în pătrățica lor.
(Va urma)
Mirel Valentin ALEXE (preluare www.stiripesurse.ro)