OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu și pagina de Facebook ,,Buzăul vechi“, o rubrică permanentă sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparație a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecția OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecția Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecția Alexandru Miriță, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldați naziști și Piața Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă și blocurile Romarta în construcție) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor și imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
Imaginea de arhivă redă Școala primară mixtă nr. 7 din cartierul „Regele Ferdinand I (astăzi Școala Gimnazială nr. 2 din cartierul N. Titulescu), aflată pe strada George Coșbuc, cu 5.120 m.p. suprafață construită și 7.743 m.p. teren, imobil identificat la inventarierea din anul 1940 ca fiind între Bd-ul Regele Ferdinand I (azi strada Oltului), strada George Coșbuc și Aleea Spiru Haret.
Școala era pentru copiii locuitorilor din noul cartier, înființat în anul 1924, destinat demobilizaților din Primul Război Mondial, pentru care în planul de perimetrare s-au rezervat parcelele necesare. Înființată la 1 septembrie 1925, școala a funcționat inițial într-un spațiu închiriat (imobilul proprietatea lui Nicolae Teodorescu, din strada Principele Mihai, azi strada Răscoalei, apoi în Bd-ul Regele Ferdinand I nr. 62, imobilele proprietatea Olgăi șapcaliu și Nataliei Grimardotto), dar s-au făcut demersuri pentru construcția unui local propriu, început în anul 1934, prevăzut cu patru săli de clasă, două cancelarii, două săli pentru bibliotecă și alte două încăperi.
Din 1925-1926 și până în 1931-1932, s-au înființat, progresiv, toate cele patru posturi de învățători (în ultimul an menționat funcționau aici Ion Diaconescu, care era și director, Eleonora Diaconescu, Niculina Enescu și Benone Popescu). Au mai predat și Virgil Deciulescu, Alexandru Enescu, Traian Dudu.
La 7 octombrie 1935, Primăria Buzău s-a adresat ministrului Instrucțiunii Publice și Cultelor, Dr. Constantin Angelescu, precizând: „În noul cartier «Regele Ferdinand I» din acest oraș, simțindu-se absolută nevoie de un local propriu de școală primară de băieți și fete, întru-cât până în prezent a funcționat într-o casă particulară, neigienică, s-a început construcția unui măreț local de școală modern”. În continuare se preciza că Primăria (primar Stan Săraru) a prevăzut în buget suma de 55.000 lei, bani cu care s-a început construcția, turnându-se și planșeul din beton, astfel că, pentru anul 1936, s-a prevăzut continuarea lucrărilor, dar nu mai erau fonduri și stagnarea era un pericol pentru lucrările de până atunci, ce se puteau degrada. Demersul a fost încununat de succes, prin Casa Școalelor și Culturii Poporului alocându-se suma de 200.000 lei.
Afectată de explozia de la Depozitul de Muniție
Pentru realizarea proiectului au fost selectate ofertele antreprenorilor Domenico Delczi, pentru lucrări de tencuieli și mozaic, Ștefan Paior, pentru sobe, Al. Nicolau pentru uși și dușumele și Societatea „Oituzul”, care a furnizat materialul lemnos, lucrări recepționate la 4 martie 1940. Acoperișul s-a recepționat în octombrie 1939, școala funcționând la parter doar în trei săli de clasă, restul fiind în construcție.
Localul a fost folosit parțial începând cu 14 noiembrie 1938, lucrările au continuat și în anii 1939-1940 (a suferit unele degradări la cutremurul din noaptea de 9/10 noiembrie 1940), fiind continuate, nu fără unele greutăți, în anii 1943-1944, recepția fiind consemnată la 8 ianuarie 1944..
Menționăm că pentru școală se folosea în 1940 doar parterul, etajul fiind la dispoziția Regimentului 8 Dorobanți, care avea aici un depozit de materiale. În 1942 s-au efectuat unele mici reparații ca urmare a unor fisuri, degradare tencuieli și geamuri sparte, cauzate de exploziile din 11 iulie, la Depozitul de muniții de la fosta Rafinărie „Saturn” (înființată în anul 1913), ce se afla în perimetrul actualei Zone Industriale.
De la 1 februarie 1944, etajul a fost ocupat de o subunitate militară germană, școala folosind doar trei săli de clasă, iar din cauza situației de război, activitatea s-a suspendat între 6 aprilie și 1 septembrie 1944.