Mai multe organizații nonguvernamentale buzoiene au înaintat, recent, Consiliului Local, un memoriu prin care solicită ca una dintre străzile municipiului să poarte numele jurnalistului Corneliu Ștefan. „Corneliu Ștefan este jurnalistul emblematic al Buzăului, scriitor de talent, publicist de geniu, om politic-vertical într-o perioadă tulbure și încă neclară pentru democrația românească, încât chiar și dușmanii săi, mai mult sau mai puțin declarați, i-au recunoscut valoarea și talentul“, susține scriitorul D.I. Delapetra, unul dintre inițiatorii demersului. „Regretatul om de cultură Corneliu Ștefan a creat o școală de presă, rara avis în peisajul jurnalistic românesc, căci discipolii săi răspândiți în patru zări sau trudind cu talent în firava și rudimentara viață democratică din Buzău păstrează câte ceva din spiritul său inegalabil, acela de jurnalist de geniu“, a mai spus acesta.
Corneliu Ștefan, fondatorul și directorul ziarului OPINIA, s-a născut la 21 octombrie 1941 și a murit la 9 februarie 2003, la Buzău. A absolvit Liceul „B.P. Hasdeu“ din Buzău, Facultatea de Limba și Literatura Română din cadrul Universității Cluj (1967) și Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Craiova (1978). După o periodă de profesorat, a devenit redactor principal al cotidianului „Viața Buzăului“ (1968-1987), apoi redactor-șef la cotidianul OPINIA (din februarie 1990).
S-a implicat în politică: membru PNŢCD și președinte al organizației județene până în 1995, președinte al organizației județene a Convenției Democratice între 1991 și 1995. A fost consilier județean din februarie 1992 până în ianuarie 1996 și consilier municipal, între februarie 1996 și mai 2000.
A debutat, ca student, în revista „Tribuna“, în 1967, unde, timp de doi ani, a susținut rubrica „Ex Libris“. A mai colaborat la „România Literară“, la „Steaua“, „Amfiteatru“, „Ramuri“, „Cronica“, „Almanahul Literar“. Ca redactor la „Viața Buzăului“, a inițiat rubrici culturale: „Să vină reporterul“, „Cadran cultural“, „Cadran istoric“. A elaborat documentare, în special dedicate județului Buzău, despre săpăturile arheologice de la Pietroasele, Gruiul Dării, Zănoaga-Năieni, Cârlomănești și Vintilă Vodă, așezările rupestre de la Nucu-Bozioru, Tezaurul de la Pietroasa, edițiile Taberei de sculptură Măgura. A scris despre V. Cârlova, G. Ciprian, Caragiale, Constanța Marino-Moscu, Hortensia Papadat-Bengescu, V. Voiculescu, N. D. Cocea, Al. Odobescu, Gala Galaction s.a.
Dintre volumele sale de autor, proză și reportaj amintim: „Expediție la apa vie“ (Editura Albatros, 1981), „La noapte, cotidianul“ (Editura Eminescu, 1985), „După anchetă“ (Editura Eminescu, 1986), „Adio cu nopțile de unul singur“ (Editura Eminescu, 1987), „Drumul prin pădure“ (Editura Eminescu, 1989), „O scrisoare pierdută și evenimentul zilei“ (Editura Porto-Franco, 1998), „Râul tăcut“ (Editura Eminescu, 1999). A condus revista lunară „Carnet literar“ (seria a III-a, din 1998). A fost membru al Uniunii Scriitorilor (din ianuarie 1990).
O biografie exemplară, care conturează o personalitate culturală de excepție. „Autor de cărți, inițiator de reviste culturale, director al unui ziar căruia i-a salvat, alături de colegi, independența, personalitate a unei comunități suficient de mici ca să-și păstreze intimitatea, Corneliu Ștefan a iubit și, în felul lui, a dat demnitate provinciei. Or, miza unei astfel de existențe nu este doar «locală» “, scria, într-unul din editorialele sale, la decesul marelui jurnalist, dizidentul buzoian Gabriel Andreescu.
Lui Corneliu Ștefan i-au plăcut jurnaliști isteți, non-conformiști, și înzestrați cu acea calitate rară, SERENDIPITY. În fond, într-un fapt jurnalistic, o documentare corectă dublată de un text tipărit, se întâlnesc două persoane. Condiția ca jurnalistul să reușească în demersul său este ca el să fie ceva mai isteț decât interlocutorul său, fie el parlamentar, ministru, premier, șef de stat, lider de partid sau, poate, interlop versat, spunea acesta. Restul înseamnă un condei ascuțit și un jurnal credibil. Și Corneliu Ștefan, cu mici excepții, a câștigat întotdeauna.
Școala de presă de la OPINIA, cu jurnaliști răspândiți în mai multe redacții din țară, trăiește prin aceste adevăruri simple. Nimic sofisticat sau de mare anvergură. Este adevărat că această minimă diferență se traduce printr-o cultură vastă, mai nou de ordin juridic, curaj, aplecare spre nuanțele cuvântului tipărit, într-un cuvânt talent. Corneliu Ștefan a făcut din cotidianul OPINIA o adevărată instituție, de aceea a fost supranumit și Gazetarul-instituție.