OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu și pagina de Facebook ,,Buzăul vechi“, o rubrică permanentă sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparație a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecția OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecția Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecția Alexandru Miriță, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldați naziști și Piața Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă și blocurile Romarta în construcție) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor și imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
Imaginea de arhivă prezintă clădirea din strada Nae Stănescu (actualmente Bistriței) nr. 36, unde a funcționat până în 1948, Școala de Gospodărie Urbană Gr. I (Școala de Menaj). Înființată la 15 septembrie 1929 la Pătârlagele (director Elena Leontescu), instituția și-a mutat sediul la Buzău la 1 noiembrie 1930, deoarece în acea localitate nu dispunea de condițiile necesare pentru desfășurarea activității. Inițial și-a desfășurat activitatea într-o clădire din strada Curcani (Pompiliu Ștefu) nr. 28.
A funcționat cu patru clase: spălat-călcat, bucătărie, țesut ornamental, lucru pentru gospodărie. Programa de studiu includea obiecte de cultură generală și de specialitate: contabilitate, teoria culinară, menaj, horticultură, puericultură, economie casnică, lucru de mână, țesut, spălat-călcat, bucătărie, împletituri, noțiuni elementare de igienă și medicină populară, noțiuni de psihologie. Practica se făcea pe specialități, în ateliere, cu produsele executate organizându-se expoziții anuale cu vânzare. În 1937, obiecte lucrate de eleve au fost selectate pentru Expoziția Internațională de la Paris. Pe lângă școală funcționa și un restaurant.
Cursuri pentru viitoarele soții
În anul școlar 1942-1943 a funcționat cu șase clase și 101 eleve, personalul didactic fiind format din opt titulari cu grad definitiv, trei titulari provizorii și 2 suplinitori. Important de știut că elevele, provenind din rândul clasei de mijloc, deși primeau și instrucție teoretică ca la orice școală secundară, erau pregătite pentru viitoarea viață de familie, ca soții și mame. Dar au fost și situații când unele absolvente s-au specializat și au fost atestate în domeniul culinar sau textil, fiind încadrate ca maistre de lucru pentru elevele școlilor primare atât din oraș, cât și din mediul rural, unde școlile aveau asemenea posturi.
La inventarierea din 1940, documentele întocmite consemnează că imobilul, construit în anul 1888, a fost achiziționat de Ministerul Sănătății (101 m.p. construit și 299 m.p. teren) cu actul nr. 314/1920, de la dr. George Constantinescu. Clădirea era din zidărie masivă din cărămidă, pe soclu de piatră, acoperită cu tablă. A fost folosită de Școala de Gospodărie Urbană Gr. I din 1934, printr-o convenție semnată cu Oficiul Național I.O.V.R. din cadrul Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale. S-a constatat existența a șase clase, sala de mese, bucătăria (în două încăperi), antreu, beci, magazie din scânduri și latrina. Internatul funcționa într-o clădire particulară de pe aceeași stradă.
După demolarea construcțiilor din spațiul de la intersecția străzilor Crizantemelor, în segmentul dintre strada Tudor Vladimirescu și Bistriței, s-au ridicat blocuri de locuințe, la etajul întâi al unuia dintre acestea aflându-se mai mulți ani sediul SOCOM „Moda“.