Un articol publicat în anul 1961 în „Viaţa Buzăului” (prima serie), însoţit şi de un detaliu din planul se sistematizare a centrului oraşului, vorbea despre demolarea tuturor clădirilor existente, cu excepţia Palatului Sfatului Popular Raional (Palatul Comunal), Casei de Cultură (Hotelul „Coroana”), Tribunalului Raional, Poştei şi Magazinului „Bucureşti” (Casa Cărţii).
Se intenţiona construirea a încă nouă blocuri cu patru etaje, de la colţul Pieţei Republicii (piaţa din faţa Palatului Comunal) până la Baia comunală şi a unui bloc cu şase etaje pe locul Restaurantului „Zahana” (în Piaţa Dacia, lângă clădirea unde a funcţionat o vreme Autogara, având în continuare un magazin de electronice, câteva magazine alimentare, Restaurantul „Mureş” ce avea şi grădină de vară, un magazin de achiziţionat pene şi fulgi, până în strada Banghereanu, actualmente Bistriţei). Pe strada Tudor Vladimirescu, se prevedea construirea unui alt complex de blocuri de câte două etaje. Noua piaţă centrală, botezată I.V. Stalin (Piaţa Daciei), urma să aibă o suprafaţă de crica 12.000 m.p., iar după demolarea Berăriei „Azuga” (aflată pe locul unde s-a construit blocul unde se află şi sediul PNL), alte blocuri de patru etaje. Pe strada 7 Noiembrie (Sf. Sava Gotu), de la Magazinul „Bucureşti” până la Restaurantul „Vânătorul” (Pomul Verde), alte şapte blocuri cu trei etaje.
Complexul de clădiri, fostăe proprietate a lui Nae Iordache (pe locul parcului din spatele Palatului Comunal) urma să fie demolat (efectiv după 1990), unde funcţiona şi cantina (fostul Restaurant „Furnica”) spre a se amenaja un spaţiu de parcare. În jurul Casei de Cultură urma să se ridice un complex de blocuri cu trei etaje şi un hotel-restaurant „model”, cu patru etaje. Pe străzile Vasile Roaită (Ostrovului) şi Filimon Sârbu (Unirii, cu acest nume până la intersecţia cu actuala stradă Ostrovului), blocuri cu două etaje. Pe Bd-ul Nicolae Bălcescu, de la Cinematograful „Steaua Roşie” (pe locul clădirii Telefoanelor) spre Crâng, pe ambele părţi, blocuri de două etaje. Pe strada Cuza Vodă (actualmente rezervaţie protejată de arhitectură), de o parte şi alta, până la Sala „Ilie Pintilie” (jumătate din Hala de Carne şi Peşte sau Bazarul Obor), blocuri cu trei şi patru etaje. Pe locul clădirii unde a funcţionat şcoala Medie Sanitară (Cuza Vodă, spre Bazar) urma să se construiască Teatrul de Stat Buzău, de jur împrejur construindu-se 60 de blocuri de două, trei şi patru etaje.
În locul Restaurantului „Mioriţa” urma să se amenajeze un cinematograf. În concluzie, se menţiona că noul plan de sistematizare prevedea construirea a peste 150 de blocuri cu circa 5.000 apartamente, un teatru, două cinematografe, un hotel şi mai multe unităţi comerciale. Cu emfaza caracteristică perioadei şi limbajul de lemn specific, articolul menţiona că „prin grija partidului şi guvernului, acest plan a început să fie tradus în viaţă”, astfel că în Piaţa Republicii deja fuseseră ridicate primele patru blocuri cu 72 apartamente, urmând să se înceapă lucrările la altele cu 107 apartamente. În construcţie era şi noul cinematograf (Tineretului, inaugurat la 9 mai 1961) „pentru ecran lat de lângă Casa Pionierilor”.
Iar alt articol informa că, pentru anii 1950-1960, statul a acordat credite pentru blocurile din centrul oraşului în valoare de 2.482.000 lei. În cincinalul 1960-1965 s-au alocat pentru noile construcţii 320 milioane de lei, investiţiile ulterioare permiţând construirea, în următoarele două cincinale a peste 12.000 apartamente. În 1961, vechile clădiri ale Salubrităţii aflate în spaţiul dintre actualele străzi Col. Ion Buzoianu, Democraţiei şi N.Titulescu au fost demolate şi s-a construit actuala policlinică municipală.
Aşa s-a produs aglomerarea de construcţii în zona centrală, blocuri care la această dată pun sub semnul întrebării rezistenţa lor la seisme de un grad ridicat. A dispărut peisajul urban interbelic, cu case de unu şi două etaje, jos cu prăvălii, sus cu locuinţa proprietarului, grădina publică din faţa Palatului Comunal, construcţiile aflate pe ambele laturi ale platoului din Piaţa Daciei, prin faţa Magazinului „Dacia” (WinMarkt) fiind o stradă care lega actuala stradă Sf. Sava Gotul de strada Bistriţei, traversând Piaţa Daciei. Cealaltă stradă avea traseul actual şi făcea legătura cu gara prin strada Tudor Vladimirescu. Prin arhitectură şi modalităţile de realizare a construcţiilor, Buzăul apărea ca o aşezare aparte, asemănătoare, prin zona comercială, cu Brăila, cu aspectul de oraş de negustori şi meşteşugari, zonă restaurată ca rezervaţie de arhitectură.
În 1952, Buzăul a devenit oraş de subordonare regională, din 1961 având în administrare şi comunele Lipia, Mărăcineni, Merei, Scurteşti, Simileasca, Vadu Paşi, Verneşti şi Zoreşti. În 1963 s-a construit sediul Comitetului raional de partid (devenit apoi Consiliului Popular Judeţean, actualmente Consiliul Judeţean), iar în anul 1974, sediul actualei Prefecturi a judeţului.
Noile planuri de sistematizate de după 1968, când Buzăul a primit statutul de municipiu, au implementat soluţii care au avut ca efect apariţia noilor cartiere de locuinţe, a unor întreprinderi-gigant ce l-au transformat într-o citadelă urbană şi industrială care se va aglomera cu angajaţii platformei industriale realizată pe locul fostelor depozite de muniţii de la Saturn – Întreprinderea de Sârmă şi Produse din Sârmă, Întreprinderea „Textila” (1976), Întreprinderea de Geamuri, Fabrica de Ulei, Întreprinderea de Industrializare a Sfeclei de Zahăr, Întreprinderea de Utilaj Metalurgic, Întreprinderea de Tâmplărie Metalică (ITMP, 1973), C.E.T., IPICCF (VAE APCAROM), unităţi industriale care astăzi sunt doar amintirea a ceea ce au fost cândva.