De numele său se leagă cele mai îndrăzneţe proiecte edilitare din oraş, precum construcţia Palatului Comunal, lărgirea bulevardelor şi introducerea iluminatul public electric. Nicu Constantinescu rămâne cel mai important primar pe care l-a avut Buzăul, iar în memoria sa a fost ridicat un bust (realizat de sculptorul Dumitru Mățăuoanu, elev al marelui Dimitrie Paciurea) a cărui poveste încâlcită o prezentăm în cadrul a două episoade.
Fotografia de arhivă prezintă imaginea cu soclul şi bustul lui Nicu I. Constantinescu, dezvelit în ianuarie 1931. Momentan, bustul se află amplasat în faţa Şcolii nr. 1, pe Bulevardul N. Bălcescu. Se observă că statuia era încă acoperită cu o pânză, deoarece ceremonia nu avusese loc.
La câţiva ani după moartea fostului primar Nicu Constantinescu, cei care l–au cunoscut şi l-au apreciat au încercat să capaciteze interesul pentru realizarea unui bust. Astfel, publicaţia „Alarma”, din 22 septembrie 1924, a înserat fotografia fostului edil şi apelul Comitetului de Iniţiativă pentru ridicarea unui monument: „Onorate Domn, a venit timpul ca să ne arătăm recunoştinţa faţă de marele cetăţean al Buzăului, Nicu I. Constantinescu, atât de respectat şi iubit nu numai de cei din vremea sa, dar şi de noi, urmaşii lui. Bătrânii povestesc că unde avem astăzi Piaţa Daciei era o mlaştină, că bulevardul Brătianu nu exista, că străzile nu erau pavate, că şcoalele şi localurile publice ca primăria, poliţia, judecătoriile, percepţia etc erau aşezate prin case particulare, insalubre şi nepotrivite serviciilor. Neajunsurile acestea le-a îndreptat N.I.Constantinescu.
El a pavat cea mai mare parte din străzi, a tăiat bulevardul Brătianu, a construit toate şcolile primare, liceul şi a salvat Crângul de la tăiere, a plantat cele mai multe străzi, a construit monumentalul Palat Comunal şi alte lucrări care au înfrumuseţat Buzăul.
Această măreaţă operă nu poate rămâne uitată, ea trebuie amintită tuturor generaţiilor ce vor urma printr-un monument frumos, pentru ca să fie tuturor pildă de muncă şi îndemn la sacrificii, pentru binele oraşului nostru care are încă nevoie de multe.
În acest scop am lansat liste de subscripţie, din care vă încredinţăm şi dv. una, cu rugămintea de a pune râvna pentru acoperirea acestei liste cu sume cât mai importante, de către prietenii şi cunoscuţii dv.
Preşedintele Comitetului, G.V.Stănescu (fost primar-n.r.), str. Salvării nr. 10; Secretar, Petre N. Oprescu (fost ajutor de primar, n.r), str. Emil Teodoru nr, 18”.
Sub titlul „Comemorarea celor care s-au străduit şi celor care au dăruit pentru comună”, în 1927 s-a publicat în presa locală un articol-apel, cu fotografia în medalion a lui Nicu Constantinescu şi inscripţionarea anilor când a fost primar, fiind apoi menţionaţi şi alţi donatori: Maria Minculeasa, fondatoarea, la 1793, a Spitalului „Gârlaşi”, Costache Ciochinescu, fruntaş paşoptist, care a donat cărţile sale bibliotecii Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” (Colegiul Naţional „B.P.Hasdeu”), Eftimie Tomaide şi dr. Nicolae Cristescu, care au donat bunuri imobiliare pentru întreţinerea de paturi în spitale, Nicolae Sibiceanu şi, bineînţeles, N.I.Constantinescu. Se menţiona că el a condus comuna timp de aproape 19 ani, „făcând opere incomparabile de înfrumuseţare şi utilitate în oraşul nostru”. De asemenea, se spunea că deşi au trecut 20 de ani, nu s-a făcut nimic „pentru amintirea lui”, precizându-se că s-a constituit un comitet pentru strângerea de fonduri în vederea ridicarea unui „monument”. Se informa că bustul era gata, iar în faţa Primăriei fusese deja construit postamentul pe care urma să fie amplasat.
Autorităţile criticate pentru că nu aveau timp să dezvelească bustul
Cu titlul „Bustul lui Nicu Constantinescu”, într-un alt articol se relata: „Sunt ani de când s-a stins din viaţă Nicu Constantinescu. Buzoienii toţi şi mulţi alţii din ţara noastră care l-au cunoscut, au deplâns şi deplâng încă şi astăzi pe acel care o viaţă întreagă a muncit numai şi numai pentru binele altora.
Ani de-a rândul, ca primar al oraşului nostru, a depus o activitate cum n-a depus nici unul din edili care i-au luat locul şi dacă astăzi Buzăul se găseşte în starea actuală de înflorire, aceasta se datoreşte în mare parte lui.
Crângul-această podoabă cu care ne putem făli, Palatul Comunal, Hala, precum şi şcoala primară ce-i poartă numele ca şi multe altele au fost făcute sub primariatul lui. Dar ca totdeauna, odată dispărut omul, se uită totul. Şi dacă auzeai din când în când pe câte cineva vorbind de acel care a fost Nicu Constantinescu ca şi de faptele lui, un simţământ de revoltă se năştea la tine şi te făcea să te întrebi cum se face că la acel om nu se mai gândeşte nimeni!
Au fost în ţara românească oameni, care deşi poate n-au făcut atât ca Nicu Constantinescu, totuşi, ai să vezi în oraşul lor câte un bust – singurul lucru ce poate eterniza memoria unui dispărut”.
Într-un articol, publicat în 1929, intitulat „Statuia lui Ovidiu de la Constanţa şi bustul lui Nicu Constantinescu”, se făcea o paralelă cu statuia poetului latin, motiv pentru a critica autorităţile care nu au găsit motivaţia şi timpul necesar ca să dezvelească bustul celebrului edil. „La Buzău, când străinul trece prin faţa Palatului Comunal se întreabă cu mirare cine stă învelit într-o zdreanţă murdară în aşteptarea zilei inaugurărei care nu mai soseşte. Ecoul Crângului răspunde; este Nicu Constantinescu, cel mai mare primar al Buzăului… care a muncit toată viaţa pentru înfrumuseţarea oraşului…
Nicu Constantinescu, primarul buzoienilor, gospodarul ales al oraşului nostru aşteaptă de 3 ani (din 1927, n.r.) să fie dezlegat de cârpa urâtă ce-l strânge şi-i întunecă privirea, spre Palatul Comunal şi centrul activităţii oraşului”.
În „Îndrumarea”, anul VII, nr. 51 din 24 februarie 1928 se scria: „Sunt 23 de ani de la moartea lui (Nicu Constantinescu n.r.), dar nu s-a dezvelit încă bustul montat deja pe soclul din faţa Primăriei”. Se informa că duminică, 11 noiembrie 1928, urma să aibă loc ceremonia de dezvelire a bustului lui Nicu I. Constantinescu, în prezenţa dr. Constantin Angelescu, ministrul Instrucţiunii Publice şi şeful PNL Buzău, I.G.Duca, ministru de Interne, şefii autorităţilor comunale şi judeţene, dar evenimentul s-a întâmplat abia la 11 ianuarie 1931
În articolul cu titlul „Bustul lui N.I Constantinescu va fi mutat?” , se scria: „Se zice că bustul ridicat în memoria marelui gospodar al oraşului, N.I.Constantinescu şi care stă îmbrobodit în grădina publică a oraşului de ani de zile, cu spatele spre Primărie şi cu faţa spre bodegile de vis-a-vis, va fi mutat în faţa şcolii primare nr. 2 de pe bulevardul I.C.Brătianu (unde se găseşte astăzi, n.r.). Dar din această batjocură adresată celui mai inimos şi harnic gospodar ce l-a avut oraşul, o învăţăminte se naşte: în Buzău trebuie să nu faci nimic, dacă vrei ca după moarte să nu-şi bată joc de tine «urmaşii>. În alt număr al publicaţiei, se anunţa că dezvelirea bustului lui Nicu Constantinescu,,,fost primar şi mare om de bine, s-a amânat la odată ce se va comunica ulterior” ( „Vocea Buzăului”, VI, nr. 16 /4 mai 1930; nr. 44/6 decembrie 1930);
Cu titlul „Bustul lui Nicu Constantinescu. Se ridică o pânză”, se informa despre apropiata dezvelire oficială a bustului marelui edil, cel care a pus bazele Buzăului modern. „(…) Chipul în bronz al marelui Nicu I. Constantinescu se va descoperi. (…) Omul acesta modest şi-a imprimat personalitatea prin adânca înţelegere a rolului de conducător. Tot ce are Buzăul mai de seamă este opera lui: Palatul Comunal, Crângul, mai toate şcolile primare, pavaje şi multe altele. (…) În 1881, Buzăul a fost vizitat cu ocazia unor manevre de Regele Carol I şi Ionel C. Brătianu, ministrul de Război care şi-a exprimat regretul că Buzăul nu are o grădină publică. Nicu Constantinescu i-a răspuns: vom avea dacă ne-o daţi. În primul Consiliu de Miniştri, Crângul, până atunci proprietatea statului, a fost dat oraşului. În 1884, pentru a realiza programul său edilitar a propus sporirea taxelor cu 50 de bani de fiecare locuitor. Iancu Marghiloman, adversarul său politic a agitat populaţia sârbă de la periferii, ceea ce a dus la un conflict de proporţii. S-au tras focuri de armă şi a murit un om. Impozitul nu s-a aprobat. (…). Când solemnitatea de mâine (11 ianuarie 1931, n.n.) va impune o clipă de tăcere, să nădăjduim că edilii de acum vor simţi măcar îndemnul, şi că după ridicarea pânzei, va dispărea de pe ochii lor o şi mai groasă pânză”.
Dezvelit în ianuarie 1931
A urmat articolul care relata despre ceremonia de dezvelire a bustului şi cuvântarea lui Justin Stănescu: „Monumentul ce s-a dezvelit astăzi, opera unuia din cei mai talentaţi artişti ai ţării, este menit a ţine viu în mintea noastră şi a celor ce ne vor urma nu atât chipul lui Nicu Constantinescu, ci aceea ce fiinţa sa a avut de imaterial: scânteia divină, creatoarea operelor mari. (…) Pretutindeni în acest oraş ne vorbeşte geniul său, aproape nu este stradă, nu e ungher, nu e clădire publică care să nu poarte imprimat sigiliul personalităţii sale. Ca un bun gospodar a căutat să satisfacă mai întâi nevoile imediate ale oraşului, ridicând spitale, şcoli, abator, hală, introducând apă potabilă şi asanând părţile insalubre ale oraşului. (…) S-a preocupat (…) de aspectul general al oraşului, care odată trasat, este menit să rămână în aceeaşi formă vreme îndelungată. Prima lui grijă a fost de a tăia un bulevard larg şi străzi drepte pe care le-a plantat cu îmbelşugare, cum şi de a înălţa şcoli pentru răspândirea luminii. Dar omul de acţiune a fost şi un suflet de artist şi dovada este Palatul Comunal, ale cărei coloane şi broderii veneţiene desfată ochiul nostru. A păzit şi înfrumuseţat ca pe o preţioasă comoară Crângul, singurul loc de recreaţiune şi linişte binefăcătoare“. ( „Vocea Buzăului”, VII, nr. 1/10 ianuarie 1931; nr. 4/31 ianuarie 1931)”.
În 1944, primarul G. Marinescu a propus ca bustul lui Nicu Constantinescu să fie mutat în mijlocul peluzei din dreptul intrării principale în Palatul Comunal, cu faţa spre Piaţa Daciei, ca urmare a modificării arterei de circulaţie ce trecea prin faţa imobilului Primăriei.
(VA URMA)