Considerată cea mai impresionantă ridicare la luptă a ţăranilor din istoria modernă a României, marea răscoală din primăvara anului 1907 se extindea acum aproape 110 ani şi în 42 de comune din judeţul Buzău și Rm. Sărat. În amintirea celor 11 ţărani buzoieni morţi şi celor 11 răniţi în timpul răscoalei, în municipiul Buzău există două monumente: unul la intrarea dinspre Mărăcineni şi un altul în faţa Palatului Comunal.
La scurt timp după declanşarea răscoalei în Moldova, documente de arhivă şi presa vremii semnalează acţiuni similare în 42 de comune din cele 107 ale judeţului Buzău. Motivaţia acestor mişcări, nu de puţine ori violente, a reprezentat-o, ca peste tot, lipsa de pământ, cuantumul împovărător al învoielilor agricole, abuzurile proprietarilor, arendaşilor şi reprezentanţilor autorităţilor, fiscalitatea împovărătoare, bolile de tot felul. Potrivit statisticilor vremii, disproporţia dintre mica şi marea proprietate era evidentă – 252 moşii cu peste 100 ha., în timp ce 19.544 ţărani nu aveau pământ, iar alţi 24.092 având mai puţin de 3,00 ha. Însăşi autorităţile considerau învoielile agricole ca „îngrijorătoare” sub aspectul obligaţiilor ţăranilor faţă de arendaşi şi proprietari.
Potrivit relatărilor din presa timpului şi datelor furnizate de documentele de arhivă, autorităţile au semnalat agitaţii încă din primele zile ale lunii martie. La Vintilă Vodă, Grăjdana şi Baba Ana, sătenii au cerut pământ de arătură, păşuni şi modificarea obligaţiilor din învoielile agricole. La Vintilă Vodă, circa 300 săteni au mers la locuinţa prefectului Anton Bărdescu cerând pământ. La Grăjdana, nemulţumirile sătenilor au fost motivate de atitudinea arendaşului Petrache Ştefănescu, care a impus condiţii împovărătoare la învoielile agricole, a arat abuziv poienile unde sătenii îşi păşteau vitele. Nemulţumiţi de răspunsurile primite, dar mai ales de atitudinea ameninţătoare a arendaşilor, circa 300 săteni din Vintilă Vodă şi câteva sate din jur, au solicitat prefectului să intervină pentru rezolvarea revendicărilor lor. Alţi săteni din comune ale plasei Tohani au mers la reşedinţa subprefectului de Mizil, cerând de lucru. Înţelegând că asigurările primite nu vor fi puse în practică, stimulaţi şi încurajaţi de evenimentele din unele sate moldovene, sătenii din mai multe localităţi se răscoală, acţiunile lor culminând cu încercarea de a pătrunde în oraş, în speranţa că autorităţile judeţene le vor asculta păsurile, încercare soldată cu opt morţi şi 3 răniţi. În mai multe localităţi, sătenii au atacat reşedinţele proprietarilor, au devastat acareturile şi şi-au împărţit cerealele şi alte bunuri, au distrus actele de învoieli agricole. În alte comune au tăiat lemne din pădurea proprietarului sau au intrat cu plugurile în moşie. De asemenea, delegaţii ale sătenilor au înmânat prefectului memorii cu revendicările lor.
Conacele moşierilor şi arendaşilor, devastate
Duminică, 11 martie 1907, se semnalează în Buzău puternice agitaţii iniţiate de rezerviştii concentraţi la Regimentul 8 Infanterie (aproximativ 400-500), cărora li s-au alăturat săteni veniţi din satele învecinate, la târg (150 numai din Scurteşti), meseriaşi, târgoveţi, băieţi de prăvălie şi locuitori ai mahalalelor. Aceştia au mers la Prefectură şi au solicitat prefectului Anton Bărdescu să le asculte păsurile şi să ia măsuri în consecinţă. În raportul înaintat Ministerului de Interne, prefectul judeţului face referiri la „agitaţii şi acte de violenţă”, dar şi la cererile sătenilor, mai ales în privinţa învoielilor agricole. Intervenţia în forţă a unei companii de infanterie determină instalarea calmului, mai ales că au fost arestaţi 21 dintre cei consideraţi „capii revoluţiei”. Totodată, prefectul a cerut trimiterea de trupe din altă garnizoană, existând temerea că sătenii din satele din jur, „unde este mare fierbere”, ar putea să vină la Buzău. Solicitarea de trupe din altă garnizoană era motivată de suspiciunea că soldaţii, cei mai mulţi din comunele judeţului, ar putea să fraternizeze cu ţăranii.
În ziua de 12 martie au loc acţiuni violente la Mărăcineni, Măteşti, Potoceni, Băeşti, Cernăteşti, Aldeni, Săpoca, Scurteşti, Vadu Paşii, Băjani, Focşenei, Zilişteanca, Fundeni, Zărneşti, Policiori, unde au fost devastate conacele moşierilor şi arendaşilor, au tăiat firele telefonice pentru a întârzia transmiterea de informaţii către Prefectură şi trimiterea de trupe. La Mărăcineni au devastat conacul arendaşilor Spirea Peclaride, Hristodor şi Drosu, cât şi conacul arendaşului Butculescu de pe moşia lui Pavel Cătănescu. Ţăranii răsculaţi au luat şi au împărţit porumbul din hambare. La Zilişteanca, aproximativ 800 săteni, conduşi de Niţă Gheorghe, Ion Stoica, Andrei Ghiţă Sandu şi Tudorache Oprea Rânciog, au cerut arendaşului Wilhelm Cochman, ce avea în arendă moşia proprietarului Nicu Cerchez, să anuleze contractele de învoieli agricole şi să încheie altele cu condiţii avantajoase pentru săteni. Au fost semnalate revolte la Căneşti, Odăile, Blăjani, Policiori, Padina. În satul Hoinari, comuna Fundeni, a fost atacat conacul proprietăţii lui Alexandru Marghiloman, moşie arendată lui Alexandru Nicolae. La Cernăteşti, răsculaţii au cerut socoteală arendaşului Alecu Florescu, semnalându-se agitaţii şi la Cândeşti, Simileasca şi în localităţi de pe Valea Sărăţelului. La Băeşti au fost devastate conacele arendaşilor Paicu şi Râpeanu, la Vipereşti cele ale arendaşilor Martin Hristodor şi Gheorghe Dimopol, iar la Beceni conacele proprietatea Alecu Cilibiu, Ghiţă Ionescu, Lache Alexandrescu şi Ştefan Perieţeanu-Buzău. La Gura Dimienii s-au devastat casele arendaşului Tudorache Griza şi Costache Atanasiu care, potrivit informaţiilor documentare, au fost bătuţi de răsculaţi. La Niculeşti, au devastat casele arendaşului moşiei proprietatea Negroponte, Pâcleanu şi Stan Stănescu, iar în satul Gura Văii, casa arendaşului moşiei lui Costache Deşliu. În satul Albeşti, comuna Smeeni, au pătruns cu forţa în casele administraţiei moşiei lui Gună Vernescu, unde au distrus actele proprietăţii. Au fost semnalate agitaţii şi la Pogoanele, Gălbinaşi şi Bentu.
Către amiaza zilei de 12 martie, aproximativ 3.000 de săteni din satele Mărăcineni, Măteşti, Potoceni, Fundeni, Zărneşti s-au îndreptat spre Buzău. În drumul lor au distrus conacele şi acareturile proprietarilor Mişu Antonescu şi Cătuneanu, după ce mai înainte fuseseră distruse conacele din Grăjdana, Policiori şi Săpoca. Au fost opriţi la capătul dinspre oraş al podului de la Mărăcineni (inaugurat în 1869, în prezenţa Domnitorului Carol I) de către două companii de soldaţi sub comanda căpitanului Vasile Munteanu şi locotenentului Constantin Mănăilă, împreună cu judecătorul instructor al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, care au încercat să-i oprească, intimidându-i cu ameninţări şi focuri de armă trase în aer. Sătenii au încarcerat să forţeze cordonul de soldaţi, situaţie în care s-a ordonat foc. În aprilie 1907, la interogatoriul luat de autorităţi lui Vasile Nica Dragu din Fundeni, arestat la 12 martie 1907, aflat printre cei peste 3.000 de ţărani care au intrat pe podul de la Mărăcineni pentru a veni în oraş, acesta menţiona ca reper „găzăria din Mărăcineni şi podul Câlnăului”.
Aşa după cum s-a menţionat, au căzut 11 dintre răsculaţi, din care opt morţi (trei au decedat în spital), cifre care le contrazic pe cele avansate de reporterii ziarelor locale şi centrale care, dacă ar fi luate în considerare, ar însemna că la Buzău a fost o baie de sânge.
La Buzău, cinci companii şi jumătate de infanterişti, un escadron de cavalerie şi două secţii de tunuri
La 13 martie au fost semnalate agitaţii la Policiori, unde răsculaţii au atacat conacul proprietăţii Dr. Constantin Angelescu, care a fost devastat şi incendiat. A intervenit un divizion de artilerişti călări, în altercaţia care a urmat fiind răniţi patru săteni. La Pogoanele, din cauza atitudinii ameninţătoare a sătenilor, arendaşii Lobel şi Ackermann s-au refugiat la Galaţi. Alte revolte sunt consemnate la Pătârlagele, pe proprietatea lui Niţă Jitianu, la Mărunţişu şi Cislău.
Pe 14 martie au loc revolte la Căneşti, Odăile, Trestioara şi Grabicina, între altele fiind devastat conacul proprietatea lui Haralambie Rălescu. A intervenit un escadron de cavalerie, ciocnirea cu răsculaţii soldându-se cu doi răniţi şi 25 arestaţi. La Căneşti, sătenii au intrat cu forţa în pădurea proprietarului Mişu Antonescu, iar pentru potolirea agitaţiilor de la Vintilă Vodă, noul prefect, Constantin Iarca, a trimis o companie de infanterie. În satul Padina, de pe moşia de 16.000 ha. a fiicei prinţului Bibescu, Maria Bibescu, contesă Odon Montesquiou de Fezensac, sătenii s-au revoltat împotriva arendaşului Găitan, autorităţile trimiţând aici o baterie de artilerie. Au fost semnalate agitaţii la Cochirleanca, Cilibia, Gherăseni, Maxenu, Movila Banului, motiv pentru care în aceste sate au fost trimise detaşamente militare. Într-un dosar din fondul Ministerului de Interne, aflat în păstrarea Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, se păstrează o hartă cu dispunerea unităţilor militare care au acţionat în judeţul Buzău în acele zile fierbinţi – jandarmi călări la Blăjani, divizioane de artilerie la Odăile, Policiori, Fundeni şi Zilişteanca, un escadron de cavalerie la Lapoş, companii de infanterie în satele de pe văile Slănicului şi Sărăţelului, iar în alte zone trupe din regimentele 8 şi 15 Călăraşi, 16 şi 32 Infanterie. La toate barierele oraşului Buzău au fost instalate posturi de observaţie, iar în oraş staţionau cinci companii şi jumătate de infanterişti, un escadron de cavalerie şi două secţii de tunuri. Cu asemenea desfăşurare de forţe, autorităţile au potolit revoltele, astfel că, la 16 martie, raportau la Bucureşti că în judeţ era linişte. Totuşi, la 19 aprilie, Găitan, arendaşul moşiei Padina, informa printr-o telegramă Ministerul de Interne că locuitorii au intrat cu plugurile în moşie, deşi nu au semnat învoielile agricole în forma propusă de el. Prefectul Iarca a cerut inspectorului comunal să ia măsuri pentru respectarea dreptului de proprietate, dar recunoştea că învoielile propuse de arendaş erau grele, în raport cu arenda pe care el o plătea proprietarului. Sugera ca arendaşul, membru al PNL, să fie îndemnat să schimbe învoielile.
Potrivit documentelor, în evenimentele din martie 1907 au fost implicaţi şi învăţători, semnalându-se de către autorităţile şcolare că Iacob Gogan din Policiori şi Ion Mihail din Băeşti-Aldeni au fost arestaţi de jandarmi pentru că au fost alături de săteni în acţiunile lor de obţinere a unor condiţii mai bune de muncă şi viaţă. Semnalăm şi campania de presă a publicaţiei „Plugul”, cu redacţia şi administraţia la Găvăneşti, care, pe parcursul câtorva numere, a relatat despre evenimentele din judeţ.