Viața ei pare un film de ficțiune, cu suișuri și coborâșuri, cu despărțiri și regăsiri emoționante. Dincolo de povestea incredibilă pe care i-a rezervat-o soarta, buzoianca Ileana Cunniffe Băiescu este ea însăși artizanul unei povești impresionante, prin care sute de tineri români care au fost înfiați de străini după căderea Comunismului au ajuns să își regăsească familiile biologice.
Buzoianca în vârstă de 38 de ani provine dintr-o familie cu zece frați, din Scutelnici. Astăzi trăiește în Irlanda, din 1996, țară în care a ajuns căutându-și ea însăși cei șase frați dați spre adopție internațională de către familia care avea o situație materială mai dificilă. Așa a ajuns Ileana Cunniffe Băiescu să creeze Pagina de Facebook ,,The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României“, cu ajutorul căreia sute de copiii care nu și-au cunoscut niciodată familiile biologice ajung să își regăsească părinții sau frații. Din ianuarie 2015 și până în prezent, comunitatea „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României“ a ajuns să numere peste 5.600 de membri, în spatele cărora se află peste 300 tineri adoptați din România care își caută familiile. În aproape un an și jumătate de activitate, 119 tineri dintre aceștia și-au regăsit familia și rudele, aici fiind inclusă și regăsirea ultimului frate al Ilenei Cunniffe Băiescu, adoptat în 1990. Acum, trei tineri născuți și adoptați din Buzău cer ajutorul nostru pentru a-și regăsi și contacta familiile biologice.
Multe dintre cazurile intermediate de comunitatea respectivă au ajuns pe micile ecrane, la emisiuni precum „La Măruță”, „Acces direct” sau „Clipa de fericire”, iar alți peste 200 de tineri crescuți în străinătate își caută în continuare familiile din România. Printre ei se află și trei tineri originari din Buzău care, prin intermediul paginii de facebook „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României” și cu sprijinul cititorilor OPINIA speră să afle informații despre familiile biologice pe care nu le-au cunoscut niciodată.
La 18 ani a plecat în Irlanda să își găsească frații înfiați
„Provin dintr-o familie cu zece copii, din satul Lipănescu, comuna Scutelnici. Părinții mei aveau o situație financiară mai dificilă și, de teamă să nu ajungă copiii la orfelinat, au luat decizia să-i dea spre adopție pe unii dintre frații mei. Era în vara lui 1990, când eu eram la mătușa mea la Câmpina, iar când m-am întors am constatat că șase dintre frații mei fuseseră adoptați de familii din străinătate. Nu am avut ocazia nici măcar să îmi iau rămas bun de la ei. A fost cea mai grea zi din viața mea”, a povestit pentru OPINIA Ileana Cunniffe Băiescu.
Buzoianca – astăzi este căsătorită cinci copii în Irlanda-, avea să plece rapid înapoi la mătușa ei la Câmpina, unde și-a petrecut următorii cinci ani din viață. În tot acest timp, s-a folosit de o adresă a uneia dintre familiile din Irlanda care îi înfiase doi dintre cei șase frații dați spre adopție, trimițând permanent scrisori și fotografii. Nu a primit însă niciodată vreun răspuns până în anul în care a intrat la liceu. Familia din Irlanda a repetat vizitele timp de trei ani, promițându-i Ilenei că la vârsta de 18 ani o vor lua în vizită în Irlanda. „Când am împlinit 18 ani, în 1996, eram în avion către Irlanda. Acasă la această familie mi-am regăsit doi dintre frați și mi-au spus că au ținut legătura și cu o altă familie, tot din Irlanda, care înfiase alți doi frați. Așa se face că, în 1996, mi-am regăsit patru dintre cei șase frați adoptați”, mai povestește buzoianca.
„Al 69-lea caz rezolvat mi-a readus ultimul frate adoptat“
În urmă cu opt ani, Ileana avea să se reîntâlnească cu o altă soră înfiată care se află în Manchester, Anglia, dar nu reușea să îl găsească pe ultimul frate adoptat, Marin Constantin Victor.
„Așa am început să relaționez online cu mulți tineri înfiați, în speranța că voi primi informații și despre fratele meu. Pe data de 24 ianuarie 2015 am creat pagina «The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României», și așa am ajuns să cunosc foarte mulți români adoptați în străinătate care și ei, la rândul lor, erau în căutarea familiilor biologice. La început câțiva tineri mi-au cerut ajutorul cu căutarea familiei lor, prima persoana fiind un tânăr din Focșani în căutarea fratelui adoptat în Irlanda, urmat de o tânără adoptată din Râmnicul Sărat. Spre surpriza mea, am găsit familia tinerei a doua zi pe Facebook. După succesul primei reuniuni, am primit din ce în ce mai multe solicitări. Până în prezent, au fost peste 500 de solicitări, fie din partea copiilor adoptați, fie din partea rudelor sau famiilor care au dat spre adopție. 300 dintre aceste cazuri vizează copii care își caută ei familiile, jumătate din ele sunt aproape rezolvate, iar alte 200 de cazuri sunt ale părinților care își caută copiii dați spre adopție, dar acestea sunt foarte greu de rezolvat. Al 69-lea caz rezolvat a fost chiar al fratelui meu, care locuia la o oră distanță de sora din Manchester, iar eu credeam că este în America”, a mai declarat Ileana Cunniffe Băiescu pentru OPINIA. Buzoianca avea să îi aducă definitiv în Irlanda și pe cei trei frați rămași în țară, dar și pe cei doi părinți.
Ei sunt buzoienii care vă cer ajutorul să își găsească familiile!
Printre cele aproximativ 170 de cazuri nerezolvate ale tinerilor aflați peste hotare care își caută familiile în România se află și trei persoane născute în județul Buzău. Ileana Cunniffe Băiescu speră că prin intermediul cititorilor OPINIA aceștia vor primi informații importante care își vor ajuta să îi descopere părinții sau rudele.
„Am primit acceptul acestor persoane de a publica în OPINIA pozele cu ei de la momentul înfierii, alături de cele actuale, plus informațiile pe care le au, atâtea câte sunt, referitoare la originile lor buzoiene”, spune Ileana Cunniffe Băiescu.
Suntem în căutarea LUMINIȚEI RĂDULESCU, mama biologică a Monicăi. În momentul adopției, adresa sa era în Strada Cîlnău, Buzău. Recent am fost la această adresă, însă Luminița nu mai locuiește aici. Există informații că „s-ar fi mutat peste apă”. Dacă cineva din Buzău are mai multe informații, vă rugăm să ne contactați. Orice ajutor și suport în găsirea familiei Monicăi este foarte mult apreciat.
„Numele meu este AȘA (Tennessee, SUA) și încerc să îmi găsesc părinții biologici. Numele primit la naștere este AȘA GRANCEA, iar părinții mei adoptivi mi-au spus că m-am născut în Buzău. La momentul adopției aveam 18 luni și sunt născută pe 6 iulie 1993.
Vreau să aflu dacă mai am frați sau surori și cât mai multe date despre locul din care provin. Acesta este visul vieții mele!”
Cel de al treilea caz este al buzoiencei MIHAELA ELENA, născută la data de 3 mai 1990. Stabilită în Florida, Mihaela nu cunoaște numele de familie al mamei sale biologice și nici alte informații suplimentare. Speră că data de naștere, alături de fotografiile publicate aici, o vor putea ajuta să primească indicii în legătură cu familia sa biologică.
În căutare de voluntari vorbitori de engleză
„Satisfacția acestor eforturi este greu de redat în cuvinte. Eu, personal, consider că mi-am primit deja răsplata pentru tot, în momentul în care mi-am regăsit toți frații. Ajungi să râzi și să plângi alături de toți acești oameni. Sunt părinți biologici care nu își mai pot stăpânii emoțiile. Succesul acesta ține foarte mult de implicarea a câțiva voluntari din România și din străinătate cu care colaborez. Împreună încercăm să ajutăm cât mai mulți tineri să își împlinească visul, să-și găsească familiile biologice. Voluntarii intermediază comunicarea între familii și copii, asigurând traducerea, dar și pregătesc tinerii înainte de contactul cu părinții, după ce familia este găsită sau contactată. De fiecare dată avem de a face cu diferite limbi străine, engleză, spaniolă, franceză, chiar maghiară, ceea ce face ca uneori comunicarea să fie dificilă. De aceea suntem în continuă căutare de voluntari, în special vorbitori de română-engleză”, a mai declarat Ileana Cunniffe Băiescu.
„Pe lângă toate căutările de familie și reuniunile între familii, eu și echipa superbă de voluntari ajutăm și tinerii și familiile lor din străinătate cu prima vizită în România. Peste 35 de tineri care și-au găsit familiile prin intermediul nostru, au venit acasă. Mulții alții urmează să facă”, mai spune buzoianca.
„Oriunde te va duce viața, numai acasă este acasă“
Aproape toți tinerii care își descoperă familiile întreabă dacă acestea vor să îi vadă, pentru că le este teamă că, după ce au fost abandonați o dată, să nu fie respinși din nou. Au fost și câteva cazuri în care mamele nu au vrut să își revadă copiii înfiați, de teamă că își vor destrăma actualele familii care nu știu nimic despre existența unui copil dat spre adopție.
Buzoianca spune că toți tinerii cu care a interacționat visează, de cum ajung să se maturizeze, să își regăsească familiile. „Este o adevărată avalanșă de tineri în căutarea familiilor biologice. Copiii adoptați din România simt că trebuie să își cunoască identitatea pentru a se putea cunoaște pe ei înșiși. Au întrebări și vor răspunsuri. «Cine sunt?» «De unde vin?» «Cum arată mama?» «Mai am frați, surori?»… Ca să știi cine ești, trebuie să știi de unde vii. Mulți dintre ei trăiesc ani în șir cu întrebări fără răspuns. Aflarea răspunsurilor în momentul găsirii familiilor înseamnă pentru cei mai mulți dintre ei o ușurare sufletească. Deși majoritatea au avut o copilărie de vis, importanța cunoașterii rădăcinilor, rămâne cu acești tineri la fiecare pas. Regăsirea acestora este un moment foarte important în viața lor, de fiecare dată este plin de emoții, lacrimi și foarte multe întrebări. Pe oriunde te va duce viața, numai acasă este acasă”, mai declară Ileana Cunniffe Băiescu.