Buzăul de ieri, Buzăul de astăzi

   Devenit „orașul farmaciilor, al second hand-urilor și al caselor de pariuri“, Buzăul  rămâne, în arhive și în amintirea celor mai în vârstă, locul vechilor  comercianți din Strada Târgului, al caselor cu arhitectură deosebită și al oamenilor care au excelat în diverse domenii de activitate.
  OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu și pagina de Facebook „Buzaul vechi“, o rubrică permanentă sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparație a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
   (sursa fotografiilor: • colecția OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecția Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecția Alexandru Miriță, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldați naziști și Piața Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă și blocurile Romarta în construcție) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor și imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).

   „Imaginea, realizată în jurul anilor ‘20, redă clădirea unde funcționează astăzi cabinetele directorilor, secretaria­tul, contabilitatea și cancelaria Colegiului Agricol «Dr. Constantin Angelescu». Clădirea este astăzi în aceeași formă (cu reabilitările de rigoare, executate în timp), doar cea din planul doi fiind înlocuită mai târziu cu un imobil cu etaj.

   În 1871, în clădirile unde va funcționa Școala de Arte și Me­serii, înființată la 1 octom­brie 1902, erau cazarma doro­ban­ților și grajdurile Escadro­nului de cavalerie. În 1875, școala, inaugurată la 16 septem­brie 1873, ca școală de me­serii) a func­ți­o­nat în casele pro­prietatea Ena­che Persescu, apoi în casele cumpărate de la Iancu Marghi­loman – în imagi­ne (unde s-a născut, în 1854, viitorul prim ministru, Alexandru Marghiloman). La 20 iunie 1905, conform contractului cu antreprenorul Constantin Va­sile, s-au executat lucrări de re­p­a­rații pentru Școala de Me­serii, lucrări recepționate la 1 decembrie 1905. În 1912 s-au construit atelierul de tâmplă­rie și două săli de clasă, între anii 1928-1934, alte ateliere, ce funcționau în imobilul cu etaj.

   În 1934, Primăria a cedat  Ministerului Instrucțiunii, un imobil și terenul aferent din strada Constantin Iarca (Cri­zantemelor), pentru Școala Inferioară de Meserii (1902-1925), devenită apoi Școala de Arte și meserii (1925-1936) care, în 1935 a înființat și secțiile de ceramică și articole voiaj. Din 1937 începe construirea clădirii cu două etaje, apoi alte spații, astfel că, în 1947, școala dispunea de opt săli de clasă, 13 ateliere și spații cu alte destinații.

   Din 1936 devine Liceul Industrial de Băieți (1936-1948), transformat apoi în  școală Medie Tehnică de Băieți, la care se adaugă școala Medie Teh­nică Metalurgică, școala Medie Teh­nică pentru Mecanizarea Agriculturii care, prin comasare devin Centrul Școlar Agricol, din 1972, Liceul Industrial nr. 2, după 1989, Colegiul Agricol «Dr. C. Angelescu» “, precizează istoricul Valeriu Nicolescu.