Cum devin buzoienii bătaia de joc a RAM

   Sistemul centralizat de încăl­zire al municipiului Buzău se îndreaptă cu pași repezi spre un co­laps inevitabil. Buzoienii ar putea avea în curând o mare surpriză din partea Regiei Auto­nome Municipale. Potrivit unui anunț postat pe site-ul instituției, RAM a trimis către ANRSC pro­pu­neri ce vizează modificarea prețului energiei termice furni­zate populației. Potrivit propu­nerilor de prețuri și ta­ri­fe pentru 2016, prețul local de distribuție a energiei termice ar urma să fie de 568,39 lei, cu peste 60 de lei mai mult decât tarifele practicate în prezent pentru o Gcal și stabilite prin hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Buzău în luna fe­bruarie 2015, la un tarif de produ­cere practicat de Ecogen Energy de 177 lei și de 200 lei de către Ecogen Therm.

   Majorarea prețului giga­caloriei survine în condițiile scăderii TVA de la 24 la 20% de la 1 ianuarie 2016. Potrivit anunțului de pe site-ul RAM Buzău, propunerile au fost  înaintate spre verificare la ANRSC și în funcție de aviz vor suferi modificări.

   O modificare a prețului căl­du­rii furnizată celor racordați la sistemul de termoficare al munici­piului Buzău va în­semna, implicit, un efort suplimentar pentru bu­getul local din care municipalitatea aco­peră în prezent , ca subvenție, diferența de tarif de la 185 lei până la nivelul real al tarifului impus de RAM, de 501,74 lei până la 1 ianurie 2015, iar buzoienii vor plăti, practic, de două ori în plus: o dată pentru prețul real care, inevitabil, va fi transferat pe nota de plată a locatarilor, a doua oară pentru împrumuturile numeroase pe care Pri­măria le-a contractat în ultimii ani pentru a plăti diferențele până la costul real al gigacaloriei.

   Ultimul chiar la sfârșitul anului trecut, când consilierii munici­pali au aprobat un nou împrumut pe care Primăria Buzău l-a luat de la Trezorerie pentru a achita diferențele dintre prețul plătit de populație și cel real de producție pentru energia termică. Împrumutul este uriaș, 25 de milioane de lei, adică 250 de miliarde lei vechi, și care urmează să fie rambursat de Primăria Buzău în ur­mătorii 20 de ani, cu do­bînzile și co­misioanele afe­ren­te. Marea problemă este că această sumă uriașă nu ajunge decât pentru încălzirea buzoienilor în iarna cu­rentă. Ce va fi mai târziu nu poa­te ști nimeni.

Un sistem care se sufocă singur

   Soluția actuală prin care Primăria Buzău și Regia Autonomă Municipală încearcă să țină în viață un sistem de produ­cere, distribuție și transport e­ner­gie termică, la costuri subven­ționate, pune o presiune imen­să pe bugetul local. Practic, pentru a acoperi costurile dintr-un singur sezon rece municipalitatea ajun­ge să ama­neteze, sub forma unor împrumuturi, sume din bugetele pe următorii ani.

   În condițiile unor creșteri succesive de tarife, decidenții de la vîrful administrației locale, oricare vor fi ei după alegerile locale din acest an, vor trebui să admită că bugetul local nu mai poate suporta o asemenea presiune.

Cum s-a ajuns aici 

   Împovărarea bugetului local de către administrația gestionată de Constantin Boș­codeală nu este altceva decât rezultatul unui angajament păgubos, gândit de acesta, în scop electoral, de menținere a unui tarif de 185 lei/gigacalorie pentru popu­lație, ceea ce se întâmplă de 8 ani, în condițiile în care, în alte zone din țară, s-a dovedit că această subven­ționare de către autoritățile locale a energiei termice furni­zate cetățenilor este o cale sigură spre falimentare a sistemului.

   Pe de altă parte, atenția ar trebui îndreptată către furnizorii de energie termică pentru municipiul Buzău.

    Acum cinci ani, decidenții din Palatul Comunal și inves­titorii în fosta centrală ener­go-termică a Buzăului se întreceau în lăudat cogenerarea ca soluție miraculoasă. Pentru ce? Poate pentru a face rost de comisioane grase în detrimentul populației? Se prea poate. Răspunsul îl vom afla cu siguranță în viitorul apropiat, când sistemul centralizat de încăl­zire ar putea intra în colaps chiar cu acordul tacit, poate, al administrației locale.

   Anunțat ca o mare realizare a administrației locale, grupul care produce energie în sistem de cogenerare se do­vedește a fi be­nefic doar pentru  cei care  învârt  banii  pu­blici. Și această chestiune o vom detalia în ediții viitoare.

   Pentru buzoieni nu s-a schimbat mai nimic: plătesc destul de scump, iar în curând posibil chiar mai scump decât în prezent. Și atunci, unde-i afacerea?  Coge­ne­rarea este o metodă de producere a ener­giei electrice (în cazul fostului CET Buzău, cu gaze) care are drept ,,reziduu” energia termică folosită pentru încălzirea apei. Prin vânzarea energiei electrice pe piața de electricitate se obține o ieftinire a produsului secundar – apa caldă. Soluția pare interesantă, însă în cazul unei sistări a alimentării cu gaze din diferite motive, beneficiarii se trezesc fără apă caldă pe termen nelimitat. De aceea, varianta cogenerării este, de obicei, una auxiliară în cazul marilor aglomerări urbane. Deși pre­zentată cu mare tam-tam, investiția nu produce efecte benefice pentru buzoieni.

   Dimpotrivă, a declarat la un moment dat chiar Vasile Mun­teniță, director general Ecogen Energy, producătorul de energie termică al Buzăului, centrala pe gaze pusă în funcțiune în 2010, și administrator Ecogen Therm, firmă înființată la sfârșitul anului trecut având ca acționar unic Ecogen Energy (despre care vom detalia în cele ce ur­­mează). Și atunci, unde se duc banii din vânzarea energiei electrice? În conturile Ecogen Energy, pentru capitalizare?

   În general, un preț mare al energiei termice înseamnă fie că centrala este veche și are pier­deri, fie că au rămas prea puțini clienți branșați, motiv pentru care suma de plată care revine fiecăruia este mai mare. În Buzău, centrala pe gaze na­tu­rale a fost pusă în funcțiune în 2010, așa că erorile de funcționare nu ar trebui să fie pe lista proble­melor.

   Cu toate acestea, proble­mele sunt mai acute pentru bugetul municipalității din punctul de vedere al suportabilității costurilor.

   În 2014 s-a vorbit chiar    des­pre vânzarea unui pachet important de acțiuni de la Ecogen Energy, tocmai din cauza faptului că acționariatul privat al socetății nu mai putea face față datoriilor acumulate către furnizorul de gaze, în urma întârzie­rilor cu care CLM și RAM făceau plățile pentru   ener­gia termică achiziționată. Între timp, nu s-a mai auzit nimic despre vânzare. Însă, la sfârșitul anului 2014, a apărut o nouă firmă având ca acționar unic Ecogen Energy. Este vorba despre Ecogen Therm care începe să exploateze două CAF-uri (cazane cu apă fierbinte) de 30 Gcal/h. Întâm­plător sau nu, RAM a dat la casare două astfel de cazane care nu au mai fost folosite din 2010, când decidenții Regiei au decis că utilizarea lor nu mai este profitabilă. La sfârșitul anului trecut însă, cineva decide că astfel de CAF-uri sunt bune și profitabile, dar dacă sunt utilizate de Ecogen Therm,  și pot asigura necesarul de energie termică în perioada de tranziție și vârf de sarcină și, în mod excepțional, ca sursă de rezervă pentru instalațiile de producere ale Ecogen Energy SA, acționarul său unic.

   Ca urmare, imediat după înființarea acestei struțo-cămile, în ianuarie 2015 RAM Buzău încheie contract de furnizare cu Ecogen Therm, contract ce expiră în curând, fiind valabil doar un an de zile.

De ce era nevoie de înfiin­țarea acestei noi societăți care să intre în relații comerciale cu municipalitatea, atât timp cât colaborarea dintre CLM, RAM și Ecogen Energy a fost una păguboasă pentru aceasta din urmă? De ce era nevoie de o nouă societate care, culmea, să aibă acționar unic o societate comercială, și care să folo­sească cazanele de abur de care RAM s-a descotorosit în 2010? Poate cei în măsură vor răspunde cât de curând.