Educația rămâne cel mai zdruncinat domeniu – de prea multe idei, opinii, măsuri de reformă, de contrareformă. Un domeniu unde, indiferent de studii, de pregătire profesională, de experiență, personaje ale momentului au mereu modificări de propus și, mai grav, chiar de făcut.
Fără patetisme și formule melodramatice, trebuie să recunoaștem că suntem incapabili să decidem ce ne propunem cu educația generațiilor actuale și a celor care urmează să vină. Există doar idei la bucată, iar fiecare inițiator de idee nu se lasă până când nu produce și o lege. Dar nimeni din cei care modifică aleatoriu regulile în Educație nu răspunde la întrebarea simplă, în aparență, dar esențială: care este menirea educației în România? Ce vrem să facem cu copiii noștri?
Individual, putem răspunde și ne putem salva, dar asta nu înseamnă că am răspuns în numele societății din care fac parte acești copii și în care s-ar putea, totuși, să trăiască. Recent, s-a reluat tema introducerii uniformei școlare. Mai nou, unii au găsit că studierea limbii latine în clasa a VIII-a e de prisos și că ar fi indicat să introducem, într-un orar oricum supraaglomerat, discipline noi. Motivațiile pentru propuneri pot fi decente sau de bună credință, dar asta nu va determina îmbunătățirea calității actului educațional. Pentru că sunt doar felii de idei care nu formează un tort unitar. Mai expresiv: e ca și cum ai alcătui un tort din felii luate din torturi diferite ca aspect și compoziție.
De ce introducem uniforma școlară? Una dintre motivații e atenuarea diferențelor sociale dintre copii. Poate că e nevoie de ștergerea acestor diferențe. Ne putem da cu părerea, fiecare după experiența și educația proprie. Dar, dincolo de această dezbatere socializantă, trebuie să așezăm orice măsură într-un cadru mult mai extins. A decis școala românească, pe baza unor studii de specialitate, că trebuie să pregătească o generație uniformă, cu cât mai puține discrepanțe sociale? Să fim egali și solidari, în primul rând, și apoi, liberi? Cum decidem că avem nevoie de această uniformă? Ori prin această uniformă școlară se urmărește crearea sentimentului de apartenență la o comunitate? Își propune școala să îi responsabilizeze pe elevi față de prima comunitate căreia îi aparțin, pentru a putea apoi extrapola această atitudine la comunitatea mai mare care e țara, apoi Europa, până la valoarea finală – umanitatea? Nu ar fi rău ca școala să creeze toți acei piloni pentru a produce asemenea cetățeni. Nu știu însă dacă, doar prin uniforma școlară, percepută de elev mai degrabă ca o sancțiune, vom da aceste valențe viitorului adult.
De ce eliminăm latina din programa clasei a VIII-a? S-a decis cumva că școala va fi una prin excelență vocațională, că programa și curriculumul vor fi structurate doar pe elemente de studiu aplicat, practic, fără accente academice, fără noțiuni de cultură și civilizație? Poate fi o opțiune, dar pentru asta nu elimini doar latina, simplifici programa până o cureți de toate elementele academice, inclusiv noțiuni de matematică inutile în viața de zi cu zi, și propui un învățământ general bazat pe noțiuni practice, cu tendință susținut vocațională.
Actualul model școlar aparține Prusiei secolului al XVIII-lea. Toate principiile actuale – împărțirea în ciclul primar și secundar, structura zilei și anului de școală, împărțirea pe ore, a disciplinelor pe materii, obligativitatea educației, finanțarea de la buget, baremul de vârstă pentru începerea școlii, statul care decide cine poate fi profesor, ce se predă în școli – au la bază acel model. Pentru acel secol, sistemul a fost revoluționar, reformator, democratic. Dar statul prusac avea un scop bine definit. Nu a introdus întămplător obligativitatea educației și nu a rezumat misiunea educației la combaterea analfabetismului, ci a propus ceva pe termen lung: crearea unei pături de mijloc care a avut un rol semnificativ în poziționarea Germaniei ca una dintre marile puteri industriale. Aceasta le-a fost viziunea și au urmărit-o într-un crescendo.
Salman Khan (nu actorul, ci fondatorul Khan Academy, realizată cu ajutorul lui Bill Gates, absolut impresionat de tehnicile revoluționare de predare și învățare pe care le practică S. Khan) face o observație importantă: statul prusac aveau un țel, o gândire, un proiect. Și, pentru acea perioadă, cu siguranță avea sens. Educația diferențiată, convențională, pe care se bazează încă sistemul românesc, nu cred că se încadrează într-o „misiune“. Pare inerțial prost și indisponibil secolului XXI. Cu atât mai mult cu cât același Khan atrăgea atenția asupra faptului că dintre toți copiii care încep școala anul acesta, 65 la sută vor avea slujbe care nu s-au inventat încă.
(Preluare din cotidianul „Adevărul“)