• La vernisajul expoziției „Aurul și argintul antic al României“ au participat secretarul de stat al Ministerului Culturii și directorul Muzeului Național de Istorie al României
„Cloșca cu puii de aur“ s-a întors acasă. Așa ar putea fi descrisă pe scurt expoziția itinerantă „Aurul și argintul antic al României“, deschisă ieri la Muzeul Județean, în prezența directorului Muzeului Național de Istorie al României, Ernest Oberlander, a secretarului de stat al Ministerului Culturii Bogdan Stanoevici și a oficialităților locale. Este pentru prima dată când celebrul tezaur de la Pietroasele „Cloșca cu puii de aur“ este expus la Buzău în varianta originală.
Acest proiect expozițional a fost demarat în decembrie 2013 de către Muzeul Național de Istorie a României, în colaborare cu 31 de muzee de arheologie și istorie din țară, inclusiv Muzeul Județean Buzău, și reprezintă unul dintre cele mai mari demersuri de acest fel organizat în România în ultimii 25 de ani. Expoziția prezintă peste 1.000 de piese arheologice din aur și argint descoperite pe teritoriul României, acoperind o perioadă istorică de peste 5.000 de ani, cuprinsă între Eneolitic (4500-3500 î. Hr.) și Antichitatea Târzie (sec. VII d. Hr.). Sunt expuse podoabe, accesorii vestimentare, arme de paradă, veselă de ceremonie și monede, multe dintre aceste piese constituind adevărate capodopere artistice unice la nivel mondial, precum celebrul tezaur de la Pietroasele „Cloșca cu puii de aur“ sau impresionantele brățări dacice din aur descoperite în Munții Orăștiei.
Cu această ocazie, Muzeul Județean Buzău a redeschis și expoziția de artă, unde sunt prezentate exponate de excepție din patrimoniul Muzeului Județean Buzău, reprezentate de pictură, ceramică decorativă, lucrări din bronz, marmură, piatră, lemn, sticlă și albume de artă.
„Dacă nu suntem legați de trecut rămânem neica-nimeni“
„Ne aflăm la Buzău, în locul unde se întâlnesc cele trei provincii românești. Expoziția a fost concepută prin țară și și-a încheiat drumul prin Banat și Transilvania, iar acum începe călătoria prin Muntenia. Este o expoziție excepțională cu care s-ar mândri orice muzeu din lume. A fost concepută să fie văzută nu doar în București. Iată că, după 178 de ani, o parte din Tezaurul de la Pietroasele a revenit pe aceste meleaguri cu alai, nu așa cum s-a întâmplat la 1838. Expoziția este și un îndemn să ne apropiem de trecut, pentru că noi, ca specie, dacă nu suntem legați de trecut, nu avem viitor și nu avem un loc în lume. Suntem niște neica-nimeni dacă nu îi prețuim pe cei dinaintea noastră care ne-au lăsat probe că erau niște oameni excepționali care vor impresiona lumea cât va exista specia umană. Expoziția este și un semnal de alarmă ca cetățenii să protejeze trecutul“, a declarat Ernest Oberlander, directorul Muzeului Național de Istorie al României.
„Unii pretind că păstrează și uită să ne mai dea înapoi“
„Sunt încântat că expoziția coincide cu deschiderea muzeului buzoian. Eu, ca actor, pentru că aceasta este meseria mea, sunt mereu bucuros când se reface un loc de cultură. Noi, Ministerul Culturii, încercăm să refacem lăcașele care sunt jefuite de ani de zile și constat că de multe ori este mai ușor să recuperăm obiecte furate de unii, precum Brățările Dacice, decât să recuperăm ceea ce pretind alții că păstrează și uită să mai dea înapoi. Să sperăm că putem să recuperăm tot tezaurul“, a declarat Bogdan Stanoevici, secretarul de stat al Ministerului Culturii.
Dincolo de modul deosebit de prezentare (vitrine, lumini etc) obiectele din cadrul expoziție „Aurul și argintul antic al României“ sunt însoțite de bannere și meshuri cu informații care să țină locul ghidului. Expoziția va fi deschisă până la 1 noiembrie. Tarife: preț bilet întreg – 6 lei/persoană; preț bilet grupuri organizate (minim 10 persoane) – 3 lei/persoană; preț bilet elev și studenți, individual și/sau în grupuri – 1,5 lei/persoană; taxă foto – 20 lei/ persoană; taxă filmare – 30 lei/ persoană; persoanele cu dizabilități și pensionarii au acces gratuit.
Povestea Tezaurului de la Pietroasele
Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut și sub numele popular de „Cloșca cu puii de aur“, a fost descoperit la Buzău, în martie-aprilie 1837, de doi țărani (Ion Lemnaru si Stan Avram) în timp ce luau piatră de pe dealul Istrița (750 m). Din tezaurul compus inițial, se pare, din 22 de piese, s-au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg. Datarea tezaurului și atribuirea sa au pornit atât de la aspectul pieselor, cât și de la inscripția de pe colan, prezența runelor sugerând un neam germanic. Prima ipoteză atribuie tezaurul vizigoților conduși de Athanaric, care s-au refugiat în Imperiul Roman odată cu apropierea hunilor, tezaurul fiind îngropat cel mai târziu în anul 381. A doua ipoteză îl atribuie ostrogoților, din prima jumătate a secolului al V-lea.
Tezaurul a avut o istorie foarte zbuciumată. A fost cumpărat de la țăranii care îl descoperiseră de un antreprenor pe nume Verussi. Acesta a zdrobit cu toporul piesele, pentru a le face mai compacte. A fost apoi recuperat parțial de banul Mihalache Ghica, vornic al Departamentului Trebilor Dinăuntru, frate al domnitorului Alexandru D. Ghica, care l-a și adus în atenția lumii științifice a vremii. Popularitatea internațională a dobândit-o în urma Marii Expoziții Universale de la Paris, din 1867, când a fost restaurat și expus sub supravegherea lui Alexandru Odobescu.
La sfârșitul lunii noiembrie 1875, a fost furat din Muzeul de Antichități din București. A fost recuperat în 1876, însă colanul cu inscripția a fost deteriorat. În anul 1884 trece printr-un incendiu, iar pentru a fi salvat a fost aruncat pe fereastră. În toamna aceluiași an, a fost restaurat la Berlin de Paul Telge, un orfevrier german, și a căpătat aspectul pe care îl cunoaștem și astăzi.
În 1917 a fost trimis în Rusia (cu scopul de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României), împreună cu tot tezaurul național, și s-a întors parțial de acolo în 1956 (zece piese din cele 12). Din 1971 este expus la Muzeul Național de Istorie al României.