Sunt extrem de tulburătoare cifrele avansate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care arată că infracționalitatea juvenilă este un fenomen alarmant în România. Și mai grav este faptul că, an de an, vârsta debutului în lumea infractorilor scade.
Iar explicația acestei stări de fapt este, chiar dacă vrem sau nu vrem să recunoaștem, aceea că moralitatea societății românești s-a dus de râpă în ultimii ani. Familiile, preocupate să facă bani cu orice preț, iar guvernanții capabili doar să mimeze niscaiva reforme, au pus, deopotrivă, umărul la o situație îngrijorătoare, în care numărul de infractori minori nu numai că a crescut, dar a și coborât limita la vârstă la care tinerii „debutează” în lumea infractorilor.
Cifre seci, din statistica citată, dar care acuză, sunt acelea că numărul infracțiunilor săvârșite de minori s-a triplat în doar doi ani. Dincolo de orice apreciere, subiectivă sau nu, și de îngrijorarea firească față de starea morală a nației, vom apela la statisticile făcute publice de către instituțiile statului, statistici din care rezultă că lucrurile au luat-o razna pe de-a dreptul. Potrivit raportului de activitate pe 2014 al Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție din România, numărul de infracțiuni săvârșite de minori a crescut alarmant. Astfel, au fost înregistrate 21 de infracțiuni de omor comise de persoane de sub 18 ani, în condițiile în care în anul 2013 au fost anchetate numai zece crime pentru care principalii suspecți au fost minori. Tot în 2014 au fost și 32 de tentative de omor atribuite unor suspecți cu vârsta sub 18 ani. Tot în 2014, potrivit datelor statistice centralizate de procurori, minorii au fost cercetați pentru 66 de violuri, 1.496 de furturi și 611 tâhării.
Numărul total al tinerilor cu vârsta sub 18 ani care au fost trimiși în judecată anul trecut a fost de 2.966, dintre care 371 în stare de arest. La începutul lui 2015, în centrele de detenție ale Administrației Naționale a Penitenciarelor erau 320 de minori, 299 de băieți și 21 de fete. Dintre aceștia, 39 erau închiși pentru omor, 21 pentru viol, 149 pentru tâlhărie, 99 pentru furt, iar 12 pentru alte fapte. La aceeași dată, din statistica Administrației Naționale a Penitenciarelor reiese că în închisori erau și 1.264 de tineri cu vârste cuprinse între 18 și 21 de ani, 1.264 de băieți și 43 de fete. Dintre aceștia, 146 erau închiși pentru omor, 76 pentru viol, 479 pentru tâlhărie, 24 pentru trafic de droguri, șase pentru trafic de persoane, doi pentru infracțiuni la Legea circulației și 78 pentru alte fapte.
Este suficient să cităm câteva titluri luate la întâmplare din presa națională pentru a ne face o imagine destul de clară asupra fenomenului: ,,Proxenetă la doar 14 ani, își racola colegele de școală”, ,,Iubire adolescentină consumată prin crimă la Iași”, ,,Violată și bătută de trei minori, a murit în chinuri”, ,,O bandă de minori tâlhărește bătrânii din Piatra Neamț”, ,,Prostituție la 14 ani: trei minore își racolau clienții pe DN 7”. Față de cele de mai sus, un spărgător de magazine de 12 ani pare o nimica-toată.
Explicațiile pentru faptele pomenite mai sus și care sunt doar o parte infimă dintre infracțiunile săvîrșite de minori în ultimele luni, sunt foarte complexe. Pe de o parte, profesorii cred că tinerii vin din familie cu tot mai multe carențe educaționale, care sunt foarte greu, dacă nu imposibil, de corectat. Pe de altă parte, sociologii sunt de părere că scăderea rolului familiei în educație este „completat” de scăderea calității actului educațional din școli.
Dincolo de explicațiile de mai sus, pe care personal nu le pot contesta, dar nici însuși în totul lor, aș mai adăuga unul, legat de școală. Nu scăderea calității actului educațional aș pune-o pe primul loc, ci faptul că elevii sunt obișnuiți cu frauda încă de mici. De la colegul de bancă din școala generală, vizibil retardat sau pur și simplu dezinteresat de orice activitate școlară, dar care primește aprecieri materializate prin note maxime din partea cadrului didactic ce apreciază mai mult potența financiară, politică ori în ceea ce privește ,,pilele” părinților, și până la metoda strângerii șpăgii pentru comisiile de bacalaureat, coordonată de directori sau diriginți. Și, de ce nu, observația de bun-simț a micilor infractori în devenire că până și funcțiile de conducere din sistemul de învățământ se obțin sau se mențin tot prin fraudă.