Victor Ponta are plagiatul în sânge. Numai în zilele care s-au scurs de la anunțul care l-a transformat în unicat european, a comis-o de trei ori. ,,Nu răspund decât în fața Marii Aunări Naționale” a fost refrenul, furat de la Nicolae Ceaușescu, cu care Ponta ne-a ținut două zile până când a reușit să bâlbâie un timid ,,sunt nevinovat”. Apoi a urmat povestea cu lovitura de stat, idee împrumutată de la cei care au categorisit astfel evenimentele din vara anului 2012, când Ponta s-a numărat printre autorii tentativei nereușite de a lovi și anihila instituții democratice a eșuat lamentabil. Și apoi a urmat apelul la memoria lui Ion Iliescu, cel care răspundea mitingurilor pașnice cu demonstrații de forță, care au culminat cu mineriadele, pe principiul ,,aduceți voi 10.000 de oameni, noi aducem 100.000”.
De remarcat este faptul că doi dintre cei care l-au inspirat în ultimele isprăvi din domeniul plagiatului sunt doi foști dictatori ai României, unul calmat cu gloanțe, celălalt cu ieșirea din jocul politic, scos afară de mafioții care-l manipulează acum pe Ponta.
Iar actuala situație, în care Victor Ponta ține cu dinții de funcția de șef al guvernului, a fost posibilă pentru că, în această țară nu a fost nimeni capabil să-i pedepsească exemplar ,,plagiatul zero”, cel cu teza de doctorat.
P.S.: Și, dacă tot vorbim despre plagiatori, trebuie să spunem că primarul Buzăului ar avea motive să fie mândru. Celebra sa replică, cea cu judecătoarea tânără care i-a adus cinci ani de pușcărie, a fost preluată de președintele Senatului, când s-a referit la procurorul care instrumentează dosarul penal al lui Victor Ponta.