Pesediștii s-au întâlnit ca să se afle în treabă. Unii s-au dezlipit de încheietura mâinii lui Victor Ponta, pentru că, și ei, ca și șeful lor, au furnicături, o senzație de inconfort exact în același loc unde, de regulă, se pune o buleandră peste cătușe.
Aceștia sunt deja penalii aflați în lucru, ceilalți, virtualii penali, sunt în cumpănă. Și nici nu sunt dispuși să-și riște viitorul politic, oricât de scurt ar fi acesta, pentru un președinte de partid incapabil din orice punct de vedere. De-or fi și pesediști curați la întrunire, aceștia vor vota cu gândul la colegul lor exclus din partid, Cătălin Ivan, un politician care, după acțiunile sale de până acum, este dornic și capabil să preia statutar conducerea PSD.
Nu ar fi încă deloc surprinzător ca, într-un moment de luciditate maximă, Victor Ponta să-și anunțe demisia. O dublă demisie, din funcția de prim-ministru și din cea de președinte al Partidului Social Democrat. Ca să-i mulțumească pe unii și să-i safisfacă pe ceilalți.
Blestemul lui Crin Antonescu îi dă târcoale fostului co-președinte al USL. Nu era mai bine să-și fi dat demisia atunci, când, extrem de teatral, în plen, Crin Antonescu l-a invitat să se retragă din fruntea Guvernului? Acum, acolo, jos, nu mai e nicio saltea! Orice decizie se va lua de acum încolo, nu PSD va decide soarta lui Victor Ponta. Nu mai e niciun secret pentru nimeni, președintele UNPR, generalul Gabriel Oprea, a început să vorbească mai ”nuanțat”, drept pentru care, având în vedere acest uriaș efort intelectual, academic, al acestuia, apropiata moțiune are șanse să contrazică toate legile balisticii și să treacă prin Parlament cum trece struțocămila prin urechile acului, împinsă, infanteristic, de la spate, de interesul național al vajnicilor și punctualilor uneperiști.