De obicei plângem când avem o bucurie mare sau la durere. În ochii cui vedem cel mai frecvent lacrimi? În ochii copiilor. Cei mici plâng atunci când îi doare ceva, când îi supără ceva, când sunt bolnavi, dar mai ales atunci când vor să obţină ceva. Mulţi am trăit momentele când am făcut ce-au vrut sau le-am dat ce şi-au dorit copiilor noştri, pentru că lacrimile lor sunt un argument în faţa căruia era greu să rezişti. N-am ştiut că în politică poţi obţine ceva prin lacrimi. N-am crezut că lacrimile din ochii unui politician pot aduce un capital important de simpatie, de empatie, şi mai ales că pot aduce voturi şi chiar victoria.
De obicei plângem când avem o bucurie mare sau la durere. În ochii cui vedem cel mai frecvent lacrimi? În ochii copiilor. Cei mici plâng atunci când îi doare ceva, când îi supără ceva, când sunt bolnavi, dar mai ales atunci când vor să obţină ceva. Mulţi am trăit momentele când am făcut ce-au vrut sau le-am dat ce şi-au dorit copiilor noştri, pentru că lacrimile lor sunt un argument în faţa căruia era greu să rezişti.
N-am ştiut că în politică poţi obţine ceva prin lacrimi. N-am crezut că lacrimile din ochii unui politician pot aduce un capital important de simpatie, de empatie, şi mai ales că pot aduce voturi şi chiar victoria. Sunt convins de faptul că lacrimile, mai ales pe obrajii unui om în toată firea, au o încărcătură emoţională foarte puternică şi sensibilizează mai uşor. Şi eu am lăcrimat matur fiind, om politic fiind, dar atunci când m-a durut înfrângerea, în faţa unui rezultat nemeritat sau pentru lucruri incorecte.
Am stat şi m-am gândit când plâng copiii. Nu sunt unul dintre părinţii care să fi văzut de multe ori lacrimile din ochii copiilor lui. De cele mai multe ori eram la partid. Aşa că revin la şiroaiele de lacrimi din politică.
Este mult mai şocant atunci când vezi plângând un bărbat decât o femeie. Cel puţin în această privinţă, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în politica românească este incontestabilă. Bărbaţii au făcut progrese remarcabile, serioase în zona dezvoltării laturii lor emotive, devenind mai umani, mai abordabili, mai aproape de sufletul oamenilor.
Sunt lacrimile din ochii unui politician la fel de sincere şi de naturale ca cele din ochii unui copil sau e teatru? Eu cred că un politician care plânge pentru aplauze e de fapt un actor, unul politic, sigur. Când un politician plânge după ce sala îl aplaudă, atunci vedem omul din el.
Mă mai întreb dacă sunt un argument lacrimile unui politician? „Plângi şi câştigi!”, pare sloganul invincibil în politica românească din ultimii ani. De aceea, cred uneori că nu o să fiu niciodată un bun politician, pentru că eu nu plâng pentru a obţine ceva. Eu cred că românii au nevoie de argumente pentru a vota ce-şi doresc. De multe ori, un politician care plânge în loc de argumente, de fapt nu face decât să scalde în lacrimi neputinţa, disperarea, promisiuni fără acoperire, chiar minciuna, falsitatea, paradoxal aroganţa şi laşitatea.
Nu trebuie să uităm că românii iubesc victimele, de multe ori se identifică cu ele şi le acordă sprijin imediat. În România lacrimile conving. O lacrimă care decide viitorul unei ţări poate stârni mai târziu şiroaie de lacrimi.