Noi, politicienii, dar mai ales parlamentarii, facem ce spun românii sau facem ce vrem noi? Înţelegem oare ce înseamnă suveranitatea cetăţenilor sau, după preferinţe, pentru unii referendumul e doar un act consultativ, iar pentru alţii e însăşi decizia poporului? Constituţia României prevede a doua variantă, a suveranităţii naţionale ce „aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum” (art.2 (1)).
Noi, politicienii, dar mai ales parlamentarii, facem ce spun românii sau facem ce vrem noi? Înţelegem oare ce înseamnă suveranitatea cetăţenilor sau, după preferinţe, pentru unii referendumul e doar un act consultativ, iar pentru alţii e însăşi decizia poporului? Constituţia României prevede a doua variantă, a suveranităţii naţionale ce „aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum” (art.2 (1)). Despre rezultatele referendumului din 2009 ca decizie a alegătorilor şi adoptarea de către Parlament a proiectului de modificare a Legii Fundamentale ca formă de respect a acestei decizii, voi comenta în continuare. Eu cred că niciodată nu poţi să treci peste o asemenea hotărâre, care exprimă voinţa oamenilor, chiar dacă unii dintre noi vom mai fi sau nu pe locurile eligibile din Parlamentul României.
În noiembrie 2009, peste 50% dintre românii cu drept de vot au participat la referendumul prin care Preşedintele României a cerut acestora să-şi exprime părerea cu privire la unele probleme de interes naţional. Atunci, 77,78% dintre ei s-au pronunţat în favoarea Parlamentului unicameral, adică aproape şapte milioane de români, iar 88,84%, ceea ce înseamnă aproape opt milioane de cetăţeni au votat pentru reducerea numărului de parlamentari. Numărul foarte mare de voturi este relevant.
Preşedintele României a venit săptămâna aceasta în faţa românilor cu un proiect de modificare a Constituţiei care cuprinde modificările dorite de ei, respectiv trecerea la un Parlament unicameral şi maximum 300 de aleşi. Sigur că fiind vorba despre un proiect de modificare a Legii Fundamentale, care trebuie să asigure stabilitatea unui stat, motiv pentru care nu se poate modifica de la un an la altul, acest proiect nu se rezumă strict la cele două propuneri rezultate în urma referendumului din 2009, dar ele trebuie analizate cu aceeaşi seriozitate. Până la urmă, este vorba despre o chestiune de responsabilitate a Parlamentului României faţă de ceea ce vor românii. şi aici nu vorbim de sondaje, ci de un vot liber şi clar exprimat.
Cel mai probabil, în maximum trei săptămâni, proiectul de modificare a Constituţiei iniţiat de Preşedinte va ajunge în Parlament, după ce va avea avizul Consiliului Legislativ şi avizul Curţii Constituţionale. În acel moment, Parlamentul devine complet responsabil pentru decizia de a respecta voinţa poporului sau nu. Ca parlamentar, cred că întreaga noastră activitate în acest for suprem de reprezentare a cetăţenilor trebuie să se desfăşoare în jurul a ceea ce vor românii. Eu am adus în dezbaterea parlamentară proiecte de lege care reprezintă voinţa cetăţenilor şi voi continua să fac ceea ce oamenii îmi spun că trebuie să facem.
Cred că în faţa unei astfel de decizii, ultimul lucru pe care ar trebui să-l facă parlamentarii e să înceapă să numere pe degete cine îl susţine şi cine nu pe Preşedinte în Parlament. Acum nu este vorba despre majorităţi parlamentare sau despre ce vrea opoziţia, ci strict de voinţa poporului. Este vorba numai de responsabilitatea Parlamentului faţă de cetăţenii români şi de interesul naţional.