Săptămâna trecută am fost martorul unei morţi fulgerătoare, a celui care a fost Titi Iancu, un inginer care a lucrat înainte de 1990 la Metalurgica şi Industria Mică.
După 1990 a fost primul om de afaceri buzoian care a avut curajul să lase locul liniştit ca angajat la stat şi să se "privatizeze", înfiinţând o mică turnătorie de fontă ce a reuşit, prin exportul pe care îl făcea, să obţină sume de bani ce păreau exorbitante atunci pentru noi, cei care lucram încă la stat.
Exemplul lui ne-a încurajat pe mulţi din fosta Metalurgica Buzău.
Săptămâna trecută am fost martorul unei morţi fulgerătoare, a celui care a fost Titi Iancu, un inginer care a lucrat înainte de 1990 la Metalurgica şi Industria Mică.
După 1990 a fost primul om de afaceri buzoian care a avut curajul să lase locul liniştit ca angajat la stat şi să se "privatizeze", înfiinţând o mică turnătorie de fontă ce a reuşit, prin exportul pe care îl făcea, să obţină sume de bani ce păreau exorbitante atunci pentru noi, cei care lucram încă la stat.
Exemplul lui ne-a încurajat pe mulţi din fosta Metalurgica Buzău. După 20 de ani, la începutul acestui an, m-a căutat să-mi propună să "dăm viaţă" împreună unui brevet de invenţie care i se publicase în 2010.
L-am întrebat ce se întâmplase cu el timp de 20 de ani, pentru că nu îl mai întâlnisem din anii '90 şi auzisem că a fost plecat din Buzău, după ce a dat faliment cu firma sa ALFO – prima firmă de producţie din Buzău.
Mi-a răspuns, cu multă amărăciune în glas, că a cheltuit tot ce a avut pentru a pune în aplicare o tehnologie revoluţionară de turnare, despre care aflase pentru prima dată în 1990 la Academia de Ştiinţe din Kiev – Ucraina, unde era în faza de cercetare incipientă.
Susţinut la început de eminenţii profesori universitari români Sofroni, Cosneanu şi Chiorean, precum şi de specialişti de la Academia de Ştiinţe din Kiev, reuşeşte până la urmă în 2010 să obţină un brevet de invenţie care concretiza o muncă asiduă şi multe sacrificii, inclusiv povara psihică şi fizică a două falimente.
Şi-a neglijat sănătatea, iar stresul imens acumulat în 20 de ani l-a răpus într-o clipă, în timp ce ne explica pe teren, fluxul de fabricaţie, conform brevetului său de invenţie.
Nu este deloc uşor, ca om de afaceri român, care nu eşti prins în cercurile de afaceri politice, să supravieţuieşti.
Mediul de afaceri românesc este unul ostil, iar percepţia colectivă este că toţi oamenii de afaceri români sunt nişte hoţi şi profitori care ar trebui băgaţi imediat în puşcării.
Problema principală este ca nimeni nu este interesat de economie, ci numai de politică, de fotbal, şi de emisiunile cu înjurături şi "fiţe" de la televiziuni, iar omul de afaceri român îşi duce crucea singur, într-o competiţie nemiloasă cu cercurile politice de afaceri româneşti şi cu oameni de afaceri străini, majoritatea susţinuţi puternic de guvernele lor.
Nu putem trăi mai bine dacă nu vom avea o economie românească mai bună, iar o economie bună nu poate exista fără oameni de afaceri români valoroşi!
Iar guvernul şi administraţiile locale ar trebuie să creeze condiţii cât mai bune pentru dezvoltarea afacerilor adevărate!
După fulgerătoarea dispariţie a lui Titi Iancu, am sunat la 112.
Chiar dacă situaţia a fost tragică, am putut remarca activitatea impecabilă a celor 4 tineri (2 fete şi 2 băieţi) de pe cele două ambulanţe, a poliţiştilor, a ITM-istului şi a persoanei responsabile cu transportul la morgă.
După numai câteva minute a sosit prima ambulanţă care, împreună cu colegii lor veniţi un pic mai târziu, au acţionat profesionist şi în mare viteză pentru a salva un om.
Din păcate, a fost prea târziu şi cred că, după mai bine de o oră de eforturi, trişti şi cu lacrimi în ochi, şi-au cerut scuze că nu au putut face mai mult.
Grea meserie!
Iată că cel puţin sunatul la 112, ca ultimă procedură înainte de a ajunge dincolo, funcţionează impecabil!
Constantin TOMA
este Inginer şi Preşedintele GRUP ROMET