Remarc plăcut surprins că cei din conducerea Ministerului Educaţiei au fost foarte receptivi şi au reacţionat prompt în urma comunicatului Comisiei Europene, potrivit căruia, dintre toate ţările membre UE, suntem alături de Bulgaria, ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa. După ce am crezut că nu există ceva mai şocant şi mai grav decât faptul că peste 50 la sută dintre elevii români nu sunt în stare să rezolve la nivelul unei note de trecere la Bac subiecte din materii fundamentale studiate în liceu, oficialii europeni ne dau o veste şi mai tulburătoare: elevii români nu prea ştiu să citească şi nu sunt capabili să înţeleagă ce citesc.
Remarc plăcut surprins că cei din conducerea Ministerului Educaţiei au fost foarte receptivi şi au reacţionat prompt în urma comunicatului Comisiei Europene, potrivit căruia, dintre toate ţările membre UE, suntem alături de Bulgaria, ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa. După ce am crezut că nu există ceva mai şocant şi mai grav decât faptul că peste 50 la sută dintre elevii români nu sunt în stare să rezolve la nivelul unei note de trecere la Bac subiecte din materii fundamentale studiate în liceu, oficialii europeni ne dau o veste şi mai tulburătoare: elevii români nu prea ştiu să citească şi nu sunt capabili să înţeleagă ce citesc.
Am scris în editorialul de săptămâna trecută că perlele elevilor de la bac arată clar că ei nu pricep ce citesc, că, dacă au uitat un cuvânt din comentariile memorate din cărţi a operelor din programă s-a rupt firul şi încep să bată câmpii, că fac dezacorduri gramaticale şi scriu aşa cum cel mai probabil şi vorbesc în viaţa de zi cu zi, adică aşa cum aud la show-urile de divertisment TV, zonă la care este limitată şi cultura generală a celor mai mulţi dintre ei. De mai bine de jumătate de an semnalez aceste probleme pe care elevii români le au când intră în şcoală. Sunt poate primul politician care a pus reflectoarele pe responsabilitatea elevilor faţă de propria educaţie şi nivel de pregătire. Şi nu m-am oprit la a-i trage la răspundere. Sunt iniţiatorul unor legi în centrul cărora se află elevul, care în opinia mea trebuie să vină la şcoală în uniformă, odihnit, în stare să priceapă ceea ce se discută în clasă.
Am încercat să-i determin şi pe colegii parlamentari şi pe cei din Guvern să înţeleagă rolul elevului în şcoală. Mă bucur că acum, după Bac, cei din conducerea educaţiei în România au îmbrăţişat această abordare şi nu mai pierd timpul. Salut iniţiativa Ministerului Educaţiei de a introduce, din toamnă, ore de lectură obligatorie în şcoală. Elevii claselor I-IV trebuie să înveţe să citească corect, aşa cum elevii din gimanziu trebuie să înţeleagă ce citesc. Aş merge mai departe pe această idee, cu necesitatea introducerii orelor obligatorii de scriere corectă în limba română. Cred că unul dintre principiile fundamentale ale vieţii este ca orice om să ştie să citească şi să scrie corect în limba ţării în care s-a născut, care-i dă originile.
Le spun elevilor români că a fi liber înseamnă a şti o meserie. Lumea s-a schimbat, tehnologia a înlocuit mult mâna de lucru, iar pentru a-şi găsi un loc de muncă după terminarea studiilor, chiar trebuie să fie bine pregătiţi.
„Trebuie să ne învăţăm copiii că (…) succesul nu este o funcţie a celebrităţii sau a relaţiilor publice, ci a muncii asidue şi a disciplinei”, spunea Barrack Obama, la începutul acestui an, într-un discurs despre educaţia ca prioritate a mandatului său. Din acest punct ar trebui poate să începem acum, în cel mai potrivit moment după 20 de ani, schimbarea la faţă a întregului sistem de învăţământ preuniversitar. Clasa politică trebuie să muncească enorm pentru a ajuta tânăra generaţie să conştientizeze lucruri fundamentale.