Povești din alte timpuri, legende și frânturi de istorie se ascund toate pe aleile Cimitirului Dumbrava. Dincolo de simplul spațiu destinat odihnei celor care nu mai sunt, […]
Povești din alte timpuri, legende și frânturi de istorie se ascund toate pe aleile Cimitirului Dumbrava. Dincolo de simplul spațiu destinat odihnei celor care nu mai sunt, cel mai important cimitir din oraș este totodată și locul în care se află adevărate lucrări de artă, sculpturi sau monumente funerare cu valoare arhitecturală. Acolo unde nu demult însuși Constantin Brâncuși și apoi sculptorul Gheorghe Coman realizau adevărate opere de artă, se înalță acum semețe construcții funerare din termopan sau cavouri cu acoperiș lindab și perdele. Kitch-ul unei lumi moderne, fără identitate culturală, nu a reușit însă să șteargă valoarea artistică a numeroaselor monumente din Cimitirul Dumbrava.
O scurtă inscursiune pe aleile cimitirului, alături de istoricul Valeriu Nicolescu ne-a ajutat să descoperim informații inedite.
„În centrul cimitirului se află pisania originală în care regăsim datele referitoare la înființare. Este vorba despre 20 octombrie 1872, <în zilele Mării Sale Domnitorului românilor Carol I>. Aici se află înmormântate mari personalități ale Buzăului, precum Stan Săraru – primar al Buzăului între 1933-1937, cel care a construit baia comunală și piața centrală; Petre Zangopol – proprietar al morii din Buzău care ajunsese în 1938 la un capital de 30 de milioane de lei; Nicu Constantinescu, primar al municipiului de cinci ori, celui care îi datorăm ctitorirea Buzăului modern; pitar Ghiță Dăscălescu – un fel de primar al municipiului până în 1863; familia Vencov, din care au provenit profesori renumiți; preotul Minculescu – o importantă fața bisericească; familia doctor Ciopală; artista Mihaela Runceanu…”, spune Valeriu Nicolescu.
Geniile Morții, de pe Palatul Medici din Florența, pe cavoul Secelenilor
Nu întâmplător cele mai impozante și artistice monumente funerare aparțin foștilor moșieri buzoieni. Familia unuia dintre cei mai mari latifundiari din România începutului de secolul al XIX-lea, Dumitru Seceleanu (fiul marelui negustor și arendaș buzoian Nicolae Seceleanu) și-a găsit odihna veșnică într-un impresionant cavou realizat de marele artist Frederic Storck. Impozanța monumentului funerar este justificată, ținând cont de puterea pe care o deținea Dumitru Seceleanu. În 1888, acesta lua în arendă mai multe moșii ale statului: Iazu, Slobozia, Bucu, Mărculești, Frătilești, Călărași, fiind un pionier al introducerii noilor tehnologii în agricultură (sisteme de irigații, soiuri de grâne, rase de animale apusene etc.) și implicându-se în extracția petrolului și punerea în valoare a apelor de la Amara.
„Cavoul Secelenilor poartă reprezentări de pe Palatul Medici din Florența. Este vorba despre <Geniile Morții>, o lucrare realizată de Frederic Storck, cel care și-a lăsat amprenta la înfrumusețarea Palatului de Justiție și la Ateneul Român”, a declarat istoricul Valeriu Nicolescu.
Numele marilor moșieri, zgâriate de noii proprietari
Nu departe de monumentul familiei Seceleanu se înalță două cavouri impozante din marmură neagră: unul al familiei Zangopol, iar celălalt al familiei lui Gheorghe Covăceanu – fost președinte al Camerei de Comerț și Industrii Buzău. „Din păcate pentru istoria acestui oraș, majoritatea cavourilor acestora, care sunt adevărate opere de artă, au fost cumpărate de alți buzoieni, care au șters efigiile marilor familii, pentru a-și trece numele lor. De exemplu, numele familiei Zangopol a fost șters prin zgâriere, stricând astfel lucrarea inițială”, mai spune Valeriu Nicolescu.
Poveste de dragoste shakespeariană și „Rugăciunea” lui Brâncuși
Cu siguranță cea mai valoroasă lucrare de artă din Cimitirul Dumbrava a dispărut fără urmă în 1992. Este vorba despre celebrul ansamblu funerar al marelui Brâncuși, care ascunde o poveste desprinsă parcă din filme. O poveste de dragoste shakespeariană s-a derulat în Buzăul primilor ani ai secolului trecut, când fiica moșierului Nicolae Seceleanu s-a îndrăgostit nebunește de avocatul Petre Stănescu, un tânăr cu mari perspective, însă fără avere. Pentru că tatăl său i-a interzis să-și vadă iubitul, Eliza s-a refugiat la o mănăstire, amenințând că se va călugări. În aceste condiții, tatăl fetei este forțat să accepte căsătoria, la începutul anului 1905. La cinci luni după încheierea căsătoriei, Petre Stănescu (31 de ani) moare. Eliza vrea să îi ridice un monument funerar și apelează la marele Storck, care, fiind foarte ocupat, îl recomandă pe elevul lui Rodin, Brâncuși.
„Lucrarea a fost gata în 1910, înfățișând o femeie în genunchi, cu mâinile împreunate către bustul lui Petre Stănescu. O copie autorizată, în bronz, a sculpturii, a ajuns pe mormântul din Dumbrava în 1914. În 1994, copia a fost furată, fiind găsită doi ani mai târziu, într-un depozit de lemne din Bistrița. Lucrarea avea să dispară iar în 2005 și de atunci nu a mai fost găsită”, a spus Valeriu Nicolescu.
Copia „Rugăciunii” lui Constantin Brâncuși este evaluată la peste 6 miliarde de lei vechi.
Buzoianul Leon Leonida, „Rockefeller de România”
Tot în Cimitirul Dumbrava a fost înmormântat Leon Leonida, cel mai mare dealer și industriaș auto din România interbelică, personalitate despre care puțini mai știu că a fost buzoian.
„Din păcate, cei care au cumpărat cavoul au șters dovezile care atestă faptul că monumentul a fost al familiei Leonida. Acest Leon Leonida a fost primul întreprinzător care a vândul automobile în România, un mare moșier aici la Buzău. A avut Casa Leonida lângă ASE în București și a murit într-un accident de mașină”, povestește Valeriu Nicolescu.
Patronul firmei Leonida&CO, fondator al ACR, mare industriaș în domeniul auto, Leon Leonida este numit de specialiști „un soi de Rockefeller autohton”. Urmând cronologic evoluția firmei Leonida&Co, regăsim jaloanele maturizării României moderne: 1904 – Leon Leonida participă la înființarea ACR, 1906 – Bosch pătrunde în România prin intermediul Leonida&Co. În Primul Război Mondial, Crucea Roșie dispune de 500 automobile transformate în autosanitare cu patru paturi în atelierele Leonida&Co, 1936 – STB (strămoșul RATB-ului) achiziționează 100 șasiuri Renault, 100 șasiuri Chevrolet și 20 șasiuri Henshel, pe care le încredințează Atelierelor Leonida pentru carosarea lor în autobuze.
Legenda femeii blestemate, pe care Moartea o „vizita” la fiecare Crăciun
Una dintre cele mai controversate povești din cimitirul buzoian este legată de statuia care înfățișează o femeie ce ține în brațe șase copii. Colorată strident, lucrarea a lăsat loc de interpretări în lipsa unor informații istorice scrise. Legenda spune că ar fi vorba despe o femeie blestemată, careia îi mureau copiii la scurt timp după naștere, chiar de Crăciun fără ca vreun doctor să o poată ajuta. După șase prunci pierduți, se spune că mama a murit și ea în somn, plângând și a fost înmormântată alături de copiii ei. Alții spun că statuia amintește de un episod sângeros, în care soțul și-ar fi omorât întreaga familie deodată.
„Eu știu că este vorba despre un antreprenor italian de construcții care venise la Buzău cu un contract, ceva. Se spune că soția sa și cei șase copii au mâncat din greșeală ciuperci otrăvite și au murit cu toții. Soțul disperat a comandat ridicarea acestei statui de culoare galben ocru”, declară istoricul buzoian.
{loadposition zgalerie2576}