* Afecţiunile de acest tip apar de cele mai multe ori la contactul cu substanţe la care organismul are o reacţie alergică
* Afecţiunile de acest tip apar de cele mai multe ori la contactul cu substanţe la care organismul are o reacţie alergică
Majoritatea bolilor de piele sunt diagnosticate printr-o examinare atentă a pielii, la care se adaugă informaţii legate de istoricul medical al bolnavului. Unele afecţiuni cutanate sunt însă mai dificil de diagnosticat, de aceea necesită investigaţii complexe, în scopul diferenţierii bolilor şi stabilirii unei terapii specifice. Între cele mai frecvente afecţiuni cutanate se numără dermatitele, care pot fi de mai multe tipuri, în funcţie de factorul declanşator.
Cauze şi simptomatologie
Dermatitele apar de cele mai multe ori în urma contactului pielii cu substanţe sau microbi la care organismul are o reacţie alergică sau pot fi “luate” din apa infectată din ştranduri sau piscine. Boala nu este gravă, dar poate provoca disconfort dacă nu este tratată la timp şi corespunzător.
“Dermatita apare sub formă de mâncărime greu de suportat, de aceea, în prima etapă a tratamentului se urmăreşte controlarea acesteia, printr-o igienă specifică şi administrarea de antihistaminice. Evoluţia dermatitei este, de multe ori, recidivantă, iar cauzele sunt multiple. Din punct de vedere epidemiologic, dermatita este una dintre cele mai frecvente afecţiuni dermatologice, reprezentând cauza a 20-30 la sută din totalul spitalizărilor. Deşi tradusă simplu, ca o inflamaţie a pielii, această afecţiune este caracterizată printr-o multitudine de simptome precum: piele uscată, hiperemie (piele roşie), prurit (mâncărime), cruste şi alte leziuni exfoliative, papule (leziuni hiperemice, reliefate), vezicule (leziuni cu conţinut lichid)”, arată dr. Raluca Pătraşcu, medic primar dermato-venerolog.
Tipuri de dermatite
Dermatita de contact se dezvoltă ca o erupţie cutanată, în urma contactului direct şi repetat cu iritanţi sau alergeni; Neurodermita este o afecţiune a pielii caracterizată prin prurit; Dermatita seboreică, boala care are drept rezultat mătreaţa scalpului; Dermatita de stază o inflamaţie care apare la nivelul extremităţior inferioare, în urma acumulării de lichid; Dermatita periorală este o erupţie specifică zonei din jurul gurii sau a nasului.
Dermatita de contact
Este o formă a dermatitei “caracterizată prin apariţia unor pete roz-roşietice, pruriginoase (cu mâncărime) sau nepruriginoase, determinate de contactul cu anumite obiecte, plante (iederă, stejar otrăvitor), animale (câini, pisici etc.) sau anumite substanţe. Unele legume, fructe, ierburi sau chiar pământul pot determina iritaţia tegumentului. Iritanţii chimici cel mai frecvent incriminaţi în apariţia dermatitei de contact sunt detergenţii, săpunul, clorul, materialele cu fibre sintetice, lacul de unghii, acetona, antiperspirantele, formaldehida”, arată dr. Pătraşcu, arătând de ce este necesar un anumit mod de viaţă pentru a preveni aceste afecţiuni.
Dermatita atopică
Este cunoscută şi sub numele de eczemă, fiind o formă frecventă de dermatită care provoacă leziuni tegumentare pruriginoase (cu mâncărime), care pot evolua către leziuni eritematoase şi chiar pustuloase (cu conţinut lichidian). “Dermatita atopică este o afecţiune cu transmitere genetică, familială şi este asociată cu alergenii, astmul bronşic sau cu stresul”, arată medicul dermatolog, menţionând că acest tip de dermatită necesită uneori consult interdisciplinar pentru a se stabili un diagnostic precis şi o terapie eficientă .
Dermatita seboreică
Aceasta este o formă a dermatitei care prezintă leziuni tegumetare eritematoase sau de culoare gălbuie, localizate la nivelul pielii bogate în glande sebacee (scalpul, pielea regiunii genitale, axila, regiunea submamară sau pielea feţei). “Este determinată de o secreţie excesivă a glandelor seboreice, care blochează canalele excretoare, acumulând sebum subtegumentar. Această formă de dermatită este mai frecvent întâlnită în rândul sugarilor, la adult fiind legată de modificările hormonale generale şi de stres”, spune dr. Pătraşcu.
Dermatita de stază
Aceasta este una dintre cele mai dificil de tratat forme de dermatită şi apare mai ales la persoanele cu insuficienţă circulatorie periferică (varice hidrostatice, arterite, insuficienţă cardiacă, renală, hepatică, diabet zaharat). Insficienţa circulatorie determină edem local (acumulare de lichid în ţesuturile subcutanate), care pot evolua spre eritem şi ulceraţii.
Dermatita medicamentoasă
Este una dintre frecventele afecţiuni ale pielii, cu caracter inflamator, care apare în timpul aplicării locale, în scop terapeutic, a unor produse medicamentoase (antibiotice, sulfamilamide, tamine, aminazine etc). La unii oameni, ele provoacă arsură, umflarea ţesuturilor moi, durere, în urma acţiunii îndelungate a excitantului, se formează dermatita cronică, însoţită de apariţia unei infiltrări moderate şi a exfolierii. “Prin tratarea dermatitei medicamentoase se înlătură cauza care a generat-o şi se indică o terapie antialergică nespecifică, cuprinzând inclusiv preparate de origine vegetală, în parte utilizate şi în dermatita atopică”, mai spune specialistul dermatolog, insistând însă asupra prevenţiei, printr-un stil de viaţă sănătos, o igienă corespunzătoare şi evitarea alergenilor de orice tip.