* În România sunt spitalizate anual 17-20.000 de persoane arse, dintre care mai mult de un sfert sunt copii, dar numărul persoanelor tratate ambulator pentru arsuri este probabil dublu
* În România sunt spitalizate anual 17-20.000 de persoane arse, dintre care mai mult de un sfert sunt copii, dar numărul persoanelor tratate ambulator pentru arsuri este probabil dublu
Pielea este al doilea organ ca mărime şi greutate în corpul omenesc, după masa musculară. Suprafaţa pielii la un om adult este de aproximativ 1,5-1,8 m, greutatea fiind aproximativ 20 la sută din greutatea corpului ( 14-16 kg) , din care 15 la sută este hipoderm, 5 procente derm, iar mai puţin de un procent, epiderm. „Fiind un organ vital, pierderea unei mari suprafeţe din piele este incompatibilă cu viaţa”, explică dr. Mihai Tache, medic chirurgie plastică şi arşi, în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău.
Implicaţii grave şi costisitoare
„Arsurile reprezintă o problemă gravă de sănătate publică, prin numărul mare de cazuri, prin gravitatea leziunilor, prognosticul rezervat, prin numărul mare şi prin gravitatea complicaţiilor, durata îndelungată a tratamentului, la care se adaugă efectele devastatoare în plan funcţional, estetic , psihologic şi social, precum şi costurile sociale mari pe care le generează. Tratamentul este complex, pluridisciplinar, costisitor şi adesea îndelungat. În cazul arsurilor prin electrocuţie şi prin flacără, rata de sechelaritate şi nevoile terapeutice ulterioare pot fi mari, având în vedere necesarul crescut de intervenţii chirurgicale reconstructive, putând ajunge la invalidităţi şi diformităţi definitive”, mai spune medicul buzoian, menţionând că accidentele prin arsură sunt numeroase şi diverse, de la leziuni epidermice minime până la combinaţii letale de distrucţii de părţi moi şi pulmonare.
Recuperare
Potrivit protocoalelor medicale, pacienţii cu arsuri necesită, în medie, 1-1,5 zile de spitalizare pentru fiecare procent de suprafaţă corporală arsă, timpul reprezentând aproximativ 1/6 din tratamentul total, la care se adaugă reabilitarea postcombustională, intervenţiile de reconstrucţie şi readaptarea la viaţa cotidiană. „Se ştie că o arsură severă este una din cele mai traumatice agresiuni pe care un om o poate suporta şi căreia îi poate supravieţui. Analizele demografice au demonstrat că există câteva grupe de risc, iar acestea sunt persoanele foarte tinere sau foarte vârstnice. Îi putem include aici şi pe nenorocoşi (cum a fost, de exemplu, explozia de la Mihăileşti sau altele asemănătoare), dar mai ales pe cei neatenţi, aşa cum se întâmplă aproape zilnic în accidentele casnice. Cel mai frecvent mod de producere este prin lichid fierbinte, jumătate din acest tip de arsuri întâlnindu-se la vârstă pediatrică. În România sunt spitalizate anual 17-20.000 de persoane arse, dintre care 1/3-1/4 sunt copii, iar numărul persoanelor tratate ambulator pentru arsuri este, probabil, dublu”, mai spune dr. Tache.
Şanse de vindecare
Datorită gravităţii potenţiale a accidentului prin arsuri, ca şi a faptului că este frecvent întâlnit la copii şi tineri, „în ţările dezvoltate s-au făcut, în ultimii 20 de ani, eforturi semnificative pentru prevenirea arsurilor şi pentru ameliorarea prognosticului şi a calităţii vieţii pacienţilor. „O arsură care afectează 70-80 la sută din suprafaţa corpului are, în prezent, 40 – 60 la sută şanse de supravieţuire, mortalitatea generală în arsuri fiind sub 10 procente din cazuri la adult şi de sub doi la sută la copil. Din practică ştim că există un număr relativ mic de victime care decedează la locul accidentului (în arsurile prin flacără – explozie şi electrocuţii cu voltaj înalt), ca urmare a lipsei de specificitate şi coordonare a sistemului de medicină de urgenţă. Trebuie reţinut însă că o parte a cazurilor de arsuri, în special la copilul de vârstă mică, la vârstnici sau la persoane cu dizabilităţi sunt nonaccidentale, fiind rezultatul unor abuzuri sau neglijenţe grave ale aparţinătorilor. Suspiciunea de leziune nonaccidentală, mai ales la copilul de vârstă mică, trebuie atent evaluată, ţinând seama că riscul de deces este mai mare la această categorie de pacienţi şi trebuie raportată departamentelor teritoriale de protecţie a copilului”, mai spune medicul.
Copiii, victime ale neglijenţei
Potrivit legislaţiei privind protecţia minorilor în cazul arsurilor produse la copii, acolo unde se dovedeşte neglijenţa părinţilor (copilul mic nu se arde – el este totdeauna victima neglijenţei părinţilor), se poate ajunge până la decăderea din drepturi sau chiar la cazuri penale cu omor din culpă.
„În secţia de Chirurgie Plastică Buzău, numărul de arsuri, de diferite cauze, a scăzut semnificativ. Motivele: s-au redus foarte mult arsurile prin accident de muncă, dar şi arsurile cauzate de diferite improvizaţii casnice. Ca şi procent, sunt preponderente arsurile produse în mediul casnic şi, de obicei, la copilul mic. Cauza arsurilor la copilul mic este totdeauna din culpa părinţilor, victimele locuind adesea în locuinţe improprii, cu una sau două camere în care convieţuiesc mai multe persoane, sau neglijenţa mamelor care lasă copilul de 1-3 ani în vecinătatea unor vase cu lichid fierbinte (aflate pe sol sau pe o masă)”, mai spune medicul specialist.
Prevenţie
Ţinând cont de realităţile cotidiene, medicul buzoian consideră că „ar fi bine ca prin intermediul asistentei medicale sau asistentei sociale, părinţii să fie <şcoliţi> privind aceste riscuri. Pe de altă parte, acolo unde cadrele medicale sau din asistenţa socială constată existenţa unor locuinţe improprii, să anunţe <Protecţia minorului>, pentru a lua măsurile care se cuvin (de exemplu, preluarea minorului cu risc într-un centru specializat)”.
Dr. Tache apreciază ca necesară şi atenţionarea populaţiei, acum, la începutul sezonului rece, privind desfundarea hornurilor sobelor, evitarea improvizaţiilor prin care se diminuează tirajul hornurilor (risc de incendiu şi intoxicaţii cu monoxid de carbon), verificarea centralelor termice (legislaţia prevede, de altfel, verificare obligatorie la doi ani). Atenţie deosebită trebuie acordată familiilor cu mai mulţi copii şi venituri reduse – toată familia se înghesuie, de obicei, într-o singură cameră, care este în acelaşi timp dormitor, sufragerie, bucatărie – în acest caz, mare atenţie la copiii mici, care vor fi în vecinătatea surselor de căldură”.
DECALOGUL ÎNGRIJIRII ARSURILOR
* Răcirea suprafeţelor arse ca măsura de prim ajutor
* Toaleta locală neinvazivă
* Recunoaşterea leziunilor respiratorii produse prin inhalarea de fum şi a arsurilor în spaţiu închis
* Aprecierea corectă a mortalităţii pe baza suprafeţei arse, a vârstei, tarelor organice şi a condiţiilor terapeutice
* În primele 24 de ore se vor administra numai soluţii cristaloide, de preferat sol Ringer
* Se vor practica incizii de degajare- decompresiune în cazul arsurilor circulare
* Reluarea precoce a alimentaţiei naturale pe baza unui regim hipercaloric diversificat
* Protezarea organului tegument şi prevenirea instalării sindromului de insuficienţă acută tegumentară
* Informarea realistă a aparţinătorilor asupra prognosticului vital, morfofuncţional şi estetic
* Crearea unei ambianţe plăcute, constructive, adaptată informaţional la necesităţile specifice pacientului.