Primarul Nicu I. Constantinescu a decedat la 21 aprilie 1905, ora 11,00, iar autorităţile, în frunte cu primarul Emil P. Teodoru, au hotărât, în şedinţa extraordinară convocată în aceeaşi zi, […]
Primarul Nicu I. Constantinescu a decedat la 21 aprilie 1905, ora 11,00, iar autorităţile, în frunte cu primarul Emil P. Teodoru, au hotărât, în şedinţa extraordinară convocată în aceeaşi zi, ca înmormântarea să se facă pe cheltuiala comunei, în acest sens deschizându-se un credit extraordinar în valoare de 2.580 lei. Omul care făcuse atât de mult şi de multe pentru oraşul care l-a adoptat şi pe care l-a iubit, îşi dădea obştescul sfârşit sărac, dar iubit şi respectat.
O demonstrează articolele publicate în presa locală, dar şi onorurile care i-au fost făcute cu ocazia ceremoniei de înmormântare. S-a stabilit ca înhumarea să se facă în ziua de 23 aprilie, ora 15,00, după următorul program: cortegiul urma să plece de la casa defunctului, de pe strada Nifon (un tronson din actuala stradă col. Ion Buzoianu), pe Calea Unirii, până la biserica „Sf. Îngeri”, unde a avut loc serviciul religios şi cuvântarea lui Constantin C. Iarca, fruntaş liberal, deputat şi fost prefect. Cortegiul s-a deplasat pe Calea Unirii, până la primărie, unde s-a ţinut o scurtă cuvântare, în numele consilierilor comunali, de către consilierul şi deputatul Victor Filotti. În continuare, pe strada Târgului (actuala Cuza Vodă), până la Hala de Carne şi Peşte (Bazarul Obor), din nou pe Calea Unirii, până în capătul bulevardului I.C.Brătianu, în dreptul Palatului Comunal, unde a luat cuvântul C.T.Teodorescu. Cortegiul a parcurs apoi bulevardul şi s-a oprit în faţa Şcolii primare nr. 2, unde a ţinut un discurs, despre contribuţia defunctului la construirea localurilor de şcoli, directorul Flor Constantinescu. S-a îndreptat apoi către Cimitirul „Sf. Filofteia” (astăzi „Dumbrava”), unde a avut loc înhumarea, nu înainte ca avocatul George Georgescu să ţină, în numele Baroului Buzău, un ultim discurs.
S-a hotărât ca la solemnitate să ia parte şcolile şi societăţile din Buzău. De asemenea, întrucât defunctul era membru al ordinelor Coroana şi Steaua României, o companie din Regimentul 8 Infanterie a prezentat onorul. Pe toate străzile din parcurs, felinarele au fost aprinse şi îmbrăcate în doliu. Cortegiul a avut următoarea compunere: reprezentanţi ai şcolilor primare, profesionale, ai Şcoalii Normale şi Liceului, ai societăţilor cu drapelele; decoraţiile defunctului; corul Episcopiei; preoţii de la toate bisericile din oraş, în frunte cu Episcopul; carul funerar; membrii familiei; membrii consiliului comunal; funcţionarii primăriei; fanfara militară şi trăsurile.
„Lui i se datorează palatele şcolare din oraşul nostru”
Iată şi necrologul publicat în ziarul „Liberalul” din 23 aprilie 1905: „Nicu I. Constantinescu, fruntaşul între fruntaşii liberali de aici, şi-a dat obştescul sfârşit joi, la ora 11, după o lungă suferinţă, la vârsta de 65 de ani (…) La 1884, a fost ales pentru prima dată primar al oraşului şi a ocupat această demnitate, cu mici întreruperi, aproape 18 ani. Iubind judeţul şi oraşul în care s-a stabilit pentru vecie, a luptat cu toate puterile şi fără preget pentru prosperitatea şi înfrumuseţarea oraşului şi tot lui i se datorează că Statul a dat oraşului falnica pădure a Crângului, pe care el a transformat-o în cea mai frumoasă podoabă a Buzăului. Muncii lui neîncetate i se datorează înfiinţarea modestului gimnaziu, completat şi transformat în superbul liceu de astăzi. El a stăruit ca această frumoasă clădire să se înalţe pe locul unde fusese închisoarea publică (…) Intervenţiunii lui şi a prietenilor lui politici de astăzi se datorează înfiinţarea Şcoalei Normale de aici, ca o compensaţiune cuvenită judeţului pentru desfiinţarea Seminarului înfiinţat de Kesarie (va fi reînfiinţat în anul 1914, n.r.) şi pe care, din nefericire, vrăşmaşii culturei poporului au hotărât să o desfiinţeze. Lui i se datorează palatele şcolare din oraşul nostru, ceea ce a făcut să se zică de Buzău că este oraş de şcoale. Lui i se datorează halele şi acest superb Palat Comunal, care va fi, în veci, una din mândriile oraşului. Lui i se datorează bulevardele şi toate lucrările de edilitate care au transformat, însănătoşit şi înfrumuseţat oraşul. Într-un cuvânt, Buzăul modern, aşa cum îl vedem şi ne place, este opera lui. Fiu recunoscător pentru oraşul care l-a adoptat şi înălţat, Nicu Constantinescu l-a servit cu dragoste şi cu credinţă până la moarte. Fie ca exemplul bun dat de dânsul să servească de pildă pentru toţi”.
Rubrică realizată cu sprijinul istoricului Valeriu Nicolescu