Marele economist austriac Joseph Schumpeter scria: “Sistemul monetar al unui popor reflectă tot ceea ce doreşte, face, suferă, este acea naţiune”.
Marele economist austriac Joseph Schumpeter scria: “Sistemul monetar al unui popor reflectă tot ceea ce doreşte, face, suferă, este acea naţiune”. În 1931, când Marea Britanie a renunţat la standardul aurului, nu a făcut-o doar pentru că era în căutarea unui sistem de gestionare a monedei naţionale, ci a fost şi o recunoaştere a faptului că nu mai putea să ducă povara mantiei imperiale.
Asemănătoare este criza care a cuprins Uniunea Europeană. Naţiunile europene trebuie să ţină pasul cu schimbările rapide ale lumii de astăzi. Trebuie să fie pregătite să facă faţă unei Asii care este în plină ascensiune.
În prezent, zona euro este prinsă într-o spirală descendentă. Băncile europene care au acordat împrumuturi Greciei, Portugaliei, Irlandei, Spaniei şi Italiei în valoare de aproximativ 3.000 de miliarde de euro au temeri în ceea ce priveşte capacitatea lor de a-şi onora datoriile. Totuşi, zona euro are mai puţine datorii decât America, iar deficitul sectorului său public este mai mic.
Grecia (cea mai afectată de criză) ar putea să cedeze sub povara măsurilor de austeritate, băncile s-ar prăbuşi, iar capitalurile ar părăsi ţara, în timp ce multe companii greceşti, incapabile să îşi plătească facturile denominate în euro ar da faliment. Grecia ar pierde orice ajutor financiar din partea Uniunii Europene, ea fiind deja exclusă de pe pieţele de credit internaţionale. Bineînţeles, acesta este un scenariu pesimist. Probabil că, tocmai din cauza acestor consecinţe dramatice, Grecia se bazează pe faptul că Europa nu o va lăsa “din braţe”, deoarece prăbuşirea băncilor sau ieşirea Greciei din zona euro ar pune în pericol piaţa unică europeană.
Aşadar, membrii zonei euro trebuie să decidă soarta monedei euro, astfel încât aceste scenarii nu tocmai optimiste să fie evitate şi zona euro să nu mai semene cu o peninsulă vestică a unei Asii care se dezvoltă continuu.