În paginile publicaţiilor buzoiene de la începutul secolului trecut s-au publicat şi articole dedicate unor eroi ai primului război mondial, care şi-au dat[…]
În paginile publicaţiilor buzoiene de la începutul secolului trecut s-au publicat şi articole dedicate unor eroi ai primului război mondial, care şi-au dat viaţa pe fronturile războiului de reîntregire.
Astfel „Drapelul” din 24 martie 1919 scrie despre „Eroul Toma B. Anastasiu”, fiu al generalului Benone Anastasiu, născut la Buzău în anul 1887. În 1909 a intrat, ca sublocotenent, în Regimentul 4 Roşiori „Regina Maria”, fiind avansat la gradul de căpitan în noiembrie 1916. Cade eroic la 7 august 1917, la Oituz, fiind înmormântat provizoriu la Mănăstirea Pătrăşcani. A fost adus la Buzău în 1919, pentru a fi reînhumat în cavoul familiei, cortegiul mortuar fiind întâmpinat la gară de generalii Razu Aristide, Ioan Vernescu şi Tomoriceanu. În faţa Liceului „Al. Hasdeu” a vorbit sublocotenentul de rezervă Alexandru Şerdinescu, în faţa Palatului Comunal, Anton Filotti, iar la cimitir căpitanul Chivulescu din Regimentul 7 Artilerie.
Un alt scurt articol îl elogiază pe maiorul Alexandru S. Dobrescu, Regimentul 48 Infanterie, fiu al lui Ştefan şi Elisabeta, născut la Buzău, la 31 iulie 1876. A fost elev al institutului profesorului Răşcan, unde a urmat cursul primar şi primele clase de liceu, după care a urmat patru ani la Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi. Studiază alţi doi ani la Şcoala de Infanterie din Bucureşti, pe care o absolvă cu gradul de sublocotenent, la 1 iulie 1898. A fost repartizat la Regimentul 8 Infanterie Buzău şi apoi mutat în Garnizoana Roman, unde a stat trei ani. Revine la Buzău unde, la termenul legal, este înălţat la gradul de locotenent. În 1908, s-a căsătorit cu Luxa Nabetide, directoarea Şcolii primare nr. 1 de fete. Susţine examenul de maior în aprilie 1916, fiind singurul admis dintre ofiţerii garnizoanei. Este avansat la 15 august 1916, când este numit şi comandant al Regimentului 48 Infanterie, cu care participă la războiul de reîntregire. Participă, la 6 septembrie, la luptele grele de la Sibiu, reuşind să se retragă cu resturile regimentului în munţii Argeşului pentru odihnă şi refacere. La 30 noiembrie 1916, pe când se afla în inspecţia poziţiilor româneşti, este lovit în spate de un glonţ inamic, care-i atinge inima. Moare în trenul care-l transporta spre Curtea de Argeş. La 4 noiembrie 1916, a fost înhumat la Buzău.
Aceeaşi publicaţie, în numărul din 20 iulie 1919, a scris despre Dimitrie Ghioculescu, căpitan, erou al războiului de reîntregire din 1916-1916. Acesta s-a născut la 30 aprilie 1880, la Câmpulung, unde a urmat şi cursurile primare. În 1899, a absolvit Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti. Este student la Facultatea de Medicină, străduinţele sale la învăţătură fiindu-i recompensate în 1902, când este admis ca extern la unul din spitalele Eforiei şi apoi, din 1904, ca intern. În 1909 devine doctor în medicină şi chirurgie, fiind numit medic la Spitalul „Elena şi Grigore Monteoru” din Pogoanele, unde se va stabili prin căsătorie (1913). Participă la Campania din 1913, din Bulgaria, cu gradul de locotenent-medic, încadrat în Regimentul 18 Artilerie. A fost mobilizat în august 1916, în cadrul Diviziei a V-a, cu care participă la luptele din Dobrogea şi Transilvania, în special la cele din jurul Braşovului. În 1917, a fost numit medic şef la Spitalului româno-rus nr. 472 Bârlad. Aici se îmbolnăveşte de tifos exantematic şi moare.
Rubrică realizată cu sprijinul istoricului Valeriu Nicolescu