* Cu această ocazie, unul dintre copii, aflat într-un centru de plasament, şi-a întâlnit pentru prima dată mama şi fratele
* Cu această ocazie, unul dintre copii, aflat într-un centru de plasament, şi-a întâlnit pentru prima dată mama şi fratele
* Întâlnirea a fost mijlocită de ziarul nostru, în colaborare cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău
Sărbatorile de Iarnă din acest an vor aduce mult mai multă bucurie în sufletele a doi adolescenţi şi al mamei lor care, după mulţi ani de căutări, au reuşit să se întâlnească şi să reia o legătură ruptă de mult, de pe vremea când cei doi copii aveau vârste foarte fragede.
Povestea începe în urmă cu aproape 17 ani, pe vremea când Aurelia Mărăcine şi Gheorghe Oprea locuiau împreună în comuna Costeşti, având doi copii, Iulian şi Traian. Pe fondul neînţelegerilor avute, s-au despărţit, femeia mutându-se la Buzău împreună cu băiatul cel mare , Iulian, care avea atunci doi ani şi câteva luni, celălalt băiat în vârstă de 11 luni rămânând în grija tatălui. De atunci au rupt orice legătură, cei doi fraţi crescând separat, ştiind fiecare de existenţa celuilalt, dar neîntâlnindu-se niciodată. Cel care îşi mai amintea cât de cât de fratele său era Iulian, care la data despărţirii avea doi ani şi câteva luni şi păstra în memorie o imagine vagă a fratelui care se afla încă în scutece. Pe măsură ce anii treceau, simţea că dorul de fratele său îl macină din ce în ce mai tare, fiind însă neputincios să facă ceva, pentru că nu mai ştia nimic despre soarta acestuia.
Iulian a avut şansa să crească alături de mama lui, soarta fiind mult mai crudă cu fratele său mai mic. Acesta a crescut în familia tatălui până la vârsta de nouă ani, dar pentru că aici nu putea beneficia de o bună educaţie şi de condiţii minime pentru un trai decent, a fost luat în grijă de DGASPC, fiind internat în centrul de plasament de la Stâlpu. Ulterior a fost diagnosticat cu o boală gravă şi au urmat nenumărate internări prin spitalele din Bucureşti şi şedinţe de chimioterapie. Luni de zile s-a luptat să trăiască, iar în cele din urmă boala a intrat în remisie, Traian depăşind faza critică, iar evoluţia stării sale de sănătate fiind încurajatoare.
Între timp, după desfiinţarea centrului de plasament de la Stâlpu, Traian a ajuns într-un centru de plasament din Buzău, moment în care fratele său a aflat o primă informaţie despre unde l-ar putea găsi, printr-un document sosit pe adresa mamei sale, prin care era înştiinţată că minorul fusese transferat la noul centru.
Nefiind familiarizat cu regimul instituţiilor de acest gen, a ezitat să se adreseze direct, începând să caute o soluţie pentru a-şi întâlni fratele.
„Dorinţa mea de Crăciun este de a-mi cunoaşte fratele, nu doar să ştiu că există”
Pentru că Internetul oferă multe răspunsuri, Iulian a căutat aici date despre DGASPC şi astfel a ajuns pe site-ul Opinia, direcţionat spre un articol referitor la respectiva instituţie. A postat aici un mesaj ce ne-a determinat să acţionăm pentru a-l ajuta. „Am 19 ani şi îmi doresc foarte mult să-l cunosc pe fratele meu, care este la DGASPC Buzău, pentru că nu l-am mai văzut de cand aveam 2 ani! Dorinţa mea de Crăciun este de a-l cunoaşte, nu numai de a şti ca am un frate! Îmi este tare dor de el!”- acesta este mesajul în urma căruia am făcut demersurile pentru a-l găsi pe fratele lui Iulian şi de a le intermedia o întâlnire.
Am intrat astfel în legătură directă, ocazie cu care tânărul ne-a mărturisit că şi mama sa doreşte la fel de mult să-şi vadă copilul, acesta oferindu-ne toate datele pentru a-l putea identifica.
Şi Claudia Roşioru, directoarea DGASPC Buzău, a considerat că acest demers este oportun şi că ar fi benefic pentru Traian să-şi întâlnească mama şi fratele chiar în prag de Sărbători, aşa că ne-am bucurat de tot sprijinul instituţiei. În baza datelor oferite de fratele său, Traian a fost „localizat” în centrul de plasament din Buzău. Rodica Purnavel, directoarea centrului, s-a arătat, de asemenea, încântată, facilitându-ne întâlnirea cu adolescentul şi dându-i acestuia o învoire în ziua în care şi-a văzut mama şi fratele.
Întâlnirea a avut loc la jumătatea acestei săptămâni, iar emoţiile trăite de cei doi copii şi de mama lor sunt greu de descris în cuvinte. Cu această ocazie, mama lor a constatat că cei doi băieţi seamănă ca două picături de apă, timiditatea fiind o altă trăsătură ce îi caracterizează pe amândoi. Au ezitat la început să-şi dea frâu liber emoţiilor, dar, odată lăsaţi în intimitate, aproape că s-au sufocat în îmbrăţişări şi s-au încins la discuţii ce nu le-ar fi terminat nici în câteva zile.
„Va fi cel mai frumos Crăciun pe care l-am trăit vreodată, chiar îmi doream, simţeam că trebuie să îmi văd fratele de Sărbători”, a mărturisit Iulian, în timp ce mama sa a declarat că
„e foarte bine că am refăcut legătura, de acum o să ne vedem mai des, băiatul o să vină să stea o vreme şi la noi. Nu am o situaţie materială deosebită dar,cine ştie, poate pe viitor o să vină şi o să locuiască la noi”.