"Iepurele nu poartă ochelari, pentru că mănâncă morcovi!"- este cea mai frecventă axiomă pe care, încă din fragedă copilărie[…]
"Iepurele nu poartă ochelari, pentru că mănâncă morcovi!"- este cea mai frecventă axiomă pe care, încă din fragedă copilărie, am învăţat-o cu toţii, astfel fiind învăţaţi că vitamina A şi betacarotenul au o influenţă foarte mare asupra vederii .
Copiii pot avea însă diverse afecţiuni oftalmologice, iar majoritatea sunt detectate printr-un screening vizual, folosindu-se repere ale acuităţii vederii în timpul anilor preşcolari.
Ambliopia (ochiul leneş), strabismul, erorile de refracţie (miopia, hipermetropia şi astigmatismul) sunt afecţiuni oculare care se tratează relativ uşor, în ambulatoriu. Alte afecţiuni ale ochilor necesită consultaţie imediată. Retinopatia de prematuritate este o boală care afectează ochii copiilor născuţi prematur şi ai celor care au persoane cu boli de vedere în familie, iar dintre cele mai grave forme putem enumera: retinoblastomul, cataracta infantilă, glaucomul congenital sau alte boli genetice sau metabolice ale ochiului.
Strabismul
Reprezintă o afecţiune vizuală frecventă, în care ambii ochi nu au capacitatea de a focaliza aceeaşi imagine în acelaşi timp. Apare , adesea, în copilărie. Popular, strabismul este numit „ochi-încrucişaţi" sau „privire crucişă".
„În mod normal, musculatura din jurul fiecărui ochi determină mişcarea sincronă, în aceeaşi direcţie şi în acelaşi timp, a ambilor ochi. Strabismul apare atunci când musculatura nu mai funcţionează corect pentru coordonarea mişcărilor oculare. Dacă musculatura globilor oculari nu funcţionează corect, ochii nu mai sunt centraţi corect, iar creerul are dificultăţi în suprapunerea celor două imagini ce provin de la fiecare glob ocular”, explică dr. Carmen Vlăduţ, medic primar oftalmolog al Clinicii Optimed.
Cauze
Medicii specialişti spun că, adesea, cauzele strabismului prezent în copilărie sunt necunoscute, deşi se întâlneşte mai frecvent în unele familii. Uneori, strabismul se dezvoltă în urma suprasolicitării vederii pentru compensarea altei afecţiuni oftalmologice, ca de exemplu hipermetropia.
„Apariţia strabismului la copii cu vârste cuprinse între 7 şi 10 ani, de obicei se însoţeşte de vedere dublă. În cazul în care vederea dublă persistă, este necesară efectuarea unui consult oftalmologic. Atunci când vederea dublă se instalează brusc, aceasta este o urgenţă medicală.
La adulţi însă, strabismul poate apărea în urma afectării globilor oculari sau a vaselor de sânge de la nivelul acestora. Cauzele de strabism şi de pierdere a vederii la adult sunt diverse. Vederea dublă se poate instala brusc, ca urmare a sclerozei multiple (SM), accidentului vascular cerebral (AVC), hipertensiunii arteriale (HTA) sau diabetului zaharat (DZ). Dacă vederea dublă persistă o perioadă mai lungă de timp, se recomandă consultul unui medic de specialitate, fiind necesară instituirea unui tratament de urgenţă”, arată dr. Vlăduţ.
Simptomatologie
Copiii care au strabism pot fi, uneori, diagnosticaţi cu uşurinţă, doar prin simpla observare a poziţiei globilor oculari. „Cele mai frecvente semne vizibile sunt: globii oculari nu privesc în aceeaşi direcţie în acelaşi timp; nu se mişcă în mod coordonat (direcţia care afectează cel mai mult mişcările oculare depinde de tipul de strabism prezent la persoana respectivă); privirea încrucişată sau închiderea unui ochi la lumină strălucitoare; înclinarea sau întoarcerea capului pentru a privi la un obiect; împiedicarea persoanei de obiectele
care-i stau în cale (strabismul limitează aprecierea distanţei faţă de diferite obiecte). Dacă una dintre aceste simptome sunt observate de părinţi, este recomandat să se apeleze la medic, pentru corectarea acestei afecţiuni”, spune medicul oftalmolog.
Dr. Vlăduţ atrage atenţia că, în cazul copiilor cu strabism, aceştia se pot plânge de vedere înceţoşată, oboseala ochilor, sensibilitate la lumenă puternică, vedere dublă (aceasta apare de obicei la apariţia strabismului).
Investigaţii
Investigaţiile pentru strabism sunt făcute fie de un medic specialist oftalmolog fie, în unele cazuri, de optometrician. Medicul poate diagnostica strabismul la copil, adesea doar uitându-se la privirea acestuia. Uneori este evident că ochii nu sunt orientaţi în aceeaşi direcţie şi în acelaşi timp.
„În cadrul examenului oftalmologic, medicul urmăreşte care dintre ochi este afectat (sau dacă sunt afectaţi ambii ochi), direcţia în care ochiul este orientat (spre interior, exterior, în sus sau, în unele cazuri, rotator), cât de mult este deviat ochiul, dacă pacientul foloseşte acelaşi ochi pentru a-şi concentra privirea pe un obiect sau se mişcă în faţă şi în spate, folosind unul câte unul ochii. Uneori, sunt necesare unele analize pentru a determina dacă nu este prezentă o altă afecţiune, ca de exemplu ambliopia. Dacă strabismul apare doar uneori sau atunci când copilul schimbă ochiul folosit pentru focalizarea obiectelor, ambliopia este putin probabil să se dezvolte. Diagnosticarea şi tratarea ambliopiei care apare ca urmare a strabismului precoce poate preveni pierderea definitivă a vederii”, atrage atenţia dr. Carmen Vlăduţ.
Depistarea precoce
Medicii oftalmologi recomandă efectuarea unui screening pentru a detecta ambliopia, strabismul sau alte afecţiuni ale vederii la copiii cu vârsta sub cinci ani. „Examinarea oftalmologică se recomandă la orice vârstă, aceasta fiind recomandată de fiecare dată când apar probleme legate de afectarea vederii. Academia americană de oftalmologie, spre exemplu, recomandă ca toţi copiii să facă un consult la medicul pediatru, medicul de familie sau medicul specialist oftalmolog, la aproximativ 6 luni”, recomandă specialistul Optimed.
Tratament
Tratamentul în cazul strabismului trebuie început cât mai repede posibil din momentul diagnosticării, susţin specialiştii, şansele ca afecţiunea să fie corectată fiind cu atât mai mari cu cât este mai tânăr copilul la începutul tratamentului pentru strabism. Tratamentul se recomandă şi în cazul ambliopiei sau în alte afecţiuni oftalmologice, cu scopul de a se dezvolta o vedere normală.
„Deşi începerea unui tratament precoce este importantă pentru corectarea strabismului, trecerea timpului fără un tratament corespunzător este mult mai critică în cazul ambliopiei, care determină afectarea rapidă şi permanentă a acuităţii vizuale. Tratamentul nu poate corecta însă complet pierderea acuităţii vizuale cauzată de ambliopie, dacă se iniţiază după vârsta de 7 – 10 ani. Tratamentul strabismului poate include purtarea ochelarilor, folosirea ocluzorului, tratamentul medicamentos, exerciţiile globilor oculari, tratamentul cu toxină botulinică sau tratamentul chirurgical”, explică dr. Vladuţ.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este de multe ori singurul capabil să alinieze globii oculari şi să îmbunătăţescă vederea ochilor cu strabism. „În timpul intervenţiei chirurgicale, medicul va slăbi sau întări musculatura din jurul globului ocular, prin modificarea poziţiei sau lungimii acesteia. Prin modificarea forţei de tracţiune exercitată de musculatura implicată în strabism se pot realinia globii oculari. Uneori, copilul cu strabism are nevoie de mai multe intervenţii chirurgicale pentru a realinia globii oculari şi a îmbunătăţi vederea, iar după intervenţia chirurgicală s-ar putea să aibă nevoie de ochelari sau să fie nevoit să continue purtarea ochelarilor recomandaţi înaintea operaţiei”, mai spune medicul oftalmolog.
Deoarece tratamentul precoce este foarte important în corectarea strabismului, intervenţia chirurgicală se efectuează frecvent la copii cu vârsta mai mică de doi ani şi, uneori, se poate realiza chiar la copii în vârstă de trei luni, în cazurile severe de strabism şi în mod special atunci când strabismul a fost diagnosticat precoce. Cu toate acestea, eficienţa intervenţiei chirurgicale la copiii cu vârsta mai mică de şase luni este controversată, pentru că musculatura globulul ocular nu este încă dezvoltată. Deşi foarte rar, strabismul la copiii cu vârste foarte mici poate să dispară şi de la sine, odată cu dezvoltarea musculaturii oculare în timpul creşterii.
Tratamentul chirurgical la adulţi este o metodă sigură şi eficientă pentru îmbunătăţirea alinierii globilor oculari, însă această intervenţie se recomandă mult mai rar decât în cazul copiilor, menţionează specialistul.
Tratamentul la domiciliu
În cazul în care tratamentul copilului pentru corectarea strabismului include purtarea ochelarilor sau a ocluzorului, medicii spun că părinţii trebuie să se asigure că aceştia vor purta ochelarii sau ocluzorul, conform recomandărilor medicului oftalmolog. „Este foarte important ca ocluzorul să fie utilizat conform recomandărilor medicale, pentru că purtarea acestuia pe o perioadă mai scurtă de timp decât cea recomandată face tratamentul mai puţin eficient, iar purtarea ocluzorului pe o perioadă mai lungă de timp poate cauza afectarea ochiului mai puternic. În cazul în care copilul este nevoit să poarte lentile de contact speciale pentru tratarea ambliopiei, părinţii trebuie să-l înveţe cum să le utilizeze. Ei trebuie să se asigure că acesta utillzează picăturile de ochi întocmai cu recomandările medicului oftalmolog”, explică dr. Vladuţ.