Ministerul Sănătății a închis robinetul cu bani publici pentru un număr de 165 de paturi din sistemul spitalicesc buzoian
Este incredibil cât de talentați suntem noi, românii, la a ocoli răspunsurile pe care trebuie să le dăm unor întrebări simple, punctuale, și să evităm, prin cele mai neașteptate metode, a da o explicație legată de un fenomen din viața noastră, personală ori profesională! De cele mai multe ori, izbutim, cu mare pricepere, a da vina chiar pe interlocutor, pe cel care ne-a adresat întrebarea, ori preferăm, cu inocentă nonșalanță, să arătăm cu degetul către cei din jur, ocolind răspunsul.
Ultimul exemplu în acest sens este controversa legată de faptul că Ministerul Sănătății a închis robinetul cu bani publici pentru un număr de 165 de paturi din sistemul spitalicesc buzoian, în principal pentru că 40 la sută dintre cetățenii județului preferă să se trateze în spitale din alte părți, în special de la București.
Un politician a cerut responsabililor din sistem să facă o analiză temeinică, o analiză care ar putea răspunde la întrebarea “De ce fug buzoienii de spitalele din județ?”. Imediat, spiritul românesc de care pomeneam mai sus a intrat în acțiune și, iată, câteva voci, respectabile de altfel!, contestă analiza Ministerului care justifică tăierea finanțării. Și nu oricum, ci susținând că oficialii instituției ar fi greșit într-un mod grosolan calculul procentului “incriminator”, mutând virgula cu două ordine de mărime mai la dreapta.
Bineînțeles, este greu de spus, la prima vedere și din afara sistemului, cât este frica buzoianului de așezământul din preajma Crângului, cât este snobism, cât este frica medicului de a se înhăma la un caz mai greu, cât este comoditatea aceluiași, căruia îi poate fi mai lesne să recomande și chiar să înlesnească pacientului accesul “către București”. Acesta este obiectul analizei, nu un joc din vorbe cu procente și virgule! Numai o asemenea analiză corectă, asumată cu bărbăție, poate înlocui legendele urbane și zvonistica legate de sistemul sanitar buzoian.
Căci, dacă nu se răspunde onest, oricine își poate aminti cazul vreunui cunoscut care, de exemplu, s-a prezentat în două rânduri la Urgențe cu dureri atroce în partea dreaptă-spate a abdomenului și toracelui și căruia i s-a recomandat tratament cu calmante. Ca, după un timp, un medic bucureștean care îi efectua o investigație să se crucească întrebându-l cum de a putut sta atâta timp, impasibil, cu o piatră la fiere de doi centimetri. Eu, personal, am printre cunoscuți un asemenea exemplu. Îl văd pe acel om în fiecare dimineață. Când privesc în oglindă.