Viscolul, la fel ca și protestele din ultima vreme, pare să fi paralizat țara.
Viscolul, la fel ca și protestele din ultima vreme, pare să fi paralizat țara.
Dar și viscolul și protestele se vor opri și vom rămâne cu aceleași probleme pe care le-am avut după 1990, respectiv lipsa de viziune și de acțiune în a face economia să funcționeze.
Am ascultat cu multă atenție discursul de miercuri al Președintelui care, la fel ca și Primul Ministru, a mulțumit tuturor românilor pentru sacrificiul făcut în menținerea României pe linia de plutire și în obținerea unei creșteri economice de 2,5% în 2011.
Nu cred că economia a crescut cu 2,5% datorită tăierilor de salarii, ci mai curând datorită unui an agricol de excepție, unde Cel de Sus a avut un mare merit.
S-au tăiat multe salarii și locuri de muncă, însă nu s-a făcut nimic cu risipa imensă din companiile de stat care majoritatea sunt, bineînțeles, pe pierderi și au datorii de miliarde de euro la bugetele naționale și locale.
Numărul de angajați și veniturile oamenilor din aceste companii sunt mari, achizițiile publice făcute de acestea, de multe ori, sunt duble sau triple la preț față de ce există pe piață, iar introducerea managementului privat nu cred că va rezolva problema așa de repede, cum este de așteptat.
Aceasta pentru că, la fel ca în cazul "băieților deștepți" din hidroenergie, care au contracte "beton", și în cazul celorlalte companii de stat sunt contracte comerciale și contracte cu sindicatele, care nu vor putea fi modificate decât în mulți ani.
De asemenea, este o mare risipă cu spațiile aflate în proprietatea statului, atât la nivel local, cât și la nivel național.
Există o mulțime de clădiri și terenuri, de exemplu ale armatei, care sunt nefolosite, inclusiv la Buzău, pentru că numărul militarilor s-a micșorat de la câteva sute de mii, la doar optzeci de mii.
Aceste spații nu numai că nu produc nimic, dar statul nu percepe niciun fel de impozit pe ele.
De asemenea, cei două sute de mii de bugetari concediați anul trecut au eliberat, cel puțin teoretic, și o mulțime de spații aferente.
Ce se întâmplă cu acestea?
Trebuie create locuri de muncă mai multe și, în timp, cât mai bine plătite, dar nu în zona bugetară, ci în cea capabilă a produce cât mai multe lucruri în România.
În discursul privind starea națiunii de zilele trecute, președintele american Barack Obama spunea că va crea condiții ca o parte dintre fabricile americane, care produc în străinătate, să primească facilități pentru a se reîntoarce.
La noi e mai complicat, deoarece nu avem fabrici nici în afară, dar nici în țară.
Industria alimentară românească, de exemplu, nu beneficiază aproape deloc de programele de finanțare europeană și importăm , în continuare, peste 70% din mâncare.
Nu există niciun program de facilitare a unor ramuri industriale românești și, mai mult, acolo unde se mai produce câte ceva, concurența neloială este "protejată" de funcționarii statului.
Am aici inclusiv exemplul firmei mele, Grup Romet, care a făcut în ultimul timp investiții de câteva milioane de euro (luați de la bancă) în producția de stingătoare de incendiu și ne batem cu importurile chinezești, care nu respectă deloc legislația în domeniu, dar care sunt mai ieftine.
Organele statului, sesizate până la nivel de ministru, nu fac absolut nimic, iar la nivel național s-au pierdut deja câteva sute de locuri de muncă și mulți bani ca impozite la stat.
Zilele trecute, citeam că Germania are patruzeci și unu de milioane de salariați, la o populație de optzeci de milioane, pe când noi avem patru milioane și ceva de salariați, la o populație de circa douăzeci de milioane.
Din această cauză, viscolul de afară este mult mai mic decât viscolul nepăsării sau al lipsei de profesionalism al politicienilor, care nu vor să vadă că adevăratul bilet de ieșire din criză îl reprezintă reindustrializarea țării și stoparea risipei.
Constantin Toma este Inginer și Președinte al Grup Romet