Cu numele venit din colectarea impozitelor, de cele mai multe ori în monedă măruntă, localitatea a fost, după 1864, comună, având în compunere trei-patru cătune și sate.
Cu numele venit din colectarea impozitelor, de cele mai multe ori în monedă măruntă, localitatea a fost, după 1864, comună, având în compunere trei-patru cătune și sate.
Probabil un prim document de aici datează de pe la 1710, perioadă destul de dificilă generată de o mare epidemie de ciumă, când o Prodana lăsa Radei, mătușa sa, și lui Barbu, unchiul ei, viile și un crâng. Șetrarul Andrei Bozianu executa în 5 mai 1806 hotărnicia moșiei moșnenilor Sibiești de la Mărunțișu, operațiune cerută de cei de aici. Hotarul dinspre moșia Benga Verbila era pe atunci, și chiar peste aproape un secol, „din piatra ce s-a așezat în capul moșiei dinspre apus în vârf de slemne, unde se lovesc în cap cu moșia Cătinenilor, în Coastele Pietrii Jariștii, (…) și merge la valea Gornetului unde s-a pus piatra de hotar ; și din piatră drept la apa Buzăului pe din jos de moara lui Șerban Pătârlăgeanu”. (Dintr-o însemnare din 16 mai 1806, când nora preotului Ioachim vindea la Crângu un Triod, rezulta și menționarea satului Mănăstirea).
Sineturile schitului erau la 19 septembrie 1817 încredințate preotului Radu care, în 4 ianuarie 1818, se angaja să îndeplinească toate îndatoririle ce îi reveneau. Probabil că acesta nu le va respecta, de unde acțiunea preotului Ion Popa de la Urlați care lua în primire, la 1 mai 1819, averea metohului episcopal de aici.
Pentru numai un pogon se judecau la 1836 moșnenii Lerești cu frații Grigore și Nicolae Boștină. În 1760 preotul Stanciu ridicase o biserică pentru moșnenii din Zaharești care, la 1854, prin Oprea Gavriloiu și prin fiul acestuia, Dimitrie, era refăcută, fiind sfințită în ziua de luni, 26 mai 1857. În seria proceselor minore s-ar încadra și cel al lui Dumitru Ion Croitoru cu Iancu, fiul lui Bănică din Poeni, pentru lipsă de zestre. Se poate adăuga cel al lui Barbu, fiul lui Stoica Croitoru cu Stoian Nițu și alții, pentru avere, sau cel al lui Andronic Popa de la Pătârlagele cu Ghinea Blădișel de la Mărunțișu, pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii cu nr. 2/1840 a Judecătoriei Saac.
O consistentă dobândă în natură – 20 de ocale de grâu și 30 de porumb -, se angaja să plătească, la 15 decembrie 1855, Gh. Sârboiu, pentru suma de 36 de lei și 20 de parale împrumatată de la Iorga Șerban din Pătârlagele. În document se va face și mențiunea că, la același termen, Sârboiu urma să aducă și cele 200 de ocale de mere crețești și domnești care îi fuseseră deja achitate. Este una din „afacerile” curente ale epocii.
Costea Economu și alți locuitori solicitau să se judece cu moșnenii Lerești pentru executarea hotărârii nr. 3 din 1854 pronunțată de instanța buzoiană pentru moșie. Astfel, la 5 martie 1857, se arăta că era vorba de răzoarele moșiei Sibiceasca și Lereasca și că Lereștii îi acuzau acum de încălcare deși, la măsurătoare fusese prezent și ing. Alecu Lambru. Vecinii moșiei Lereștilor erau în acea vreme serdarul Gr. Florescu, Ion Păltineanu, moșnenii Chiojdeni, Păltineni, Sibiești, Starchiojdeni și cei din Sibiciu de Sus și de Jos. La procesul din 1854 fusese de asemenea prezent Costache Crivineanu cu părtașii lui „prin vechilii ce au avut orânduiți”. Aceștia erau N. Marcu, Gh. Goția, Dumitrache Dragomir, Iordache Oproescu și alții. Primul document depus în instanță a fost hotărnicia lui Lambru din 15 noiembrie 1851 lucrările efectuate de acesta datând cu un an în urmă. Se va aminti în cursul dezbaterilor și de o altă hotărnicie din 11 iunie 1785, când la prima trăsură se găsiseră 3.410 stânjeni. Urma anaforaua din 1780 a lui C. Ipsilanti Vodă, cartea de judecată din martie 1785, alte documente din noiembrie 1783, aprilie 1778, 1 mai 1780, iunie 1781, august 1778, aprilie 1766 și 1 august 1822. In moșia Benga Verbila erau împroprietăriți cei de la 1864. Moșnenii Sibiești vor prezenta, relativ la hotarul dintre ei și Benga Verbila, o hotărnicie din 5 mai 1806 a Șetrarului Andrei Bozianu.
(Va urma)