România este printre ultimele ţări din Europa în privinţa donaţiilor benevole, dar îşi permite să „arunce la gunoi” o mare cantitate de plasmă, în lipsa aparaturii de fracţionare, procesare şi conservare a acesteia, după cum a recunoscut chiar ministrul Ritli
România este printre ultimele ţări din Europa în privinţa donaţiilor benevole, dar îşi permite să „arunce la gunoi” o mare cantitate de plasmă, în lipsa aparaturii de fracţionare, procesare şi conservare a acesteia, după cum a recunoscut chiar ministrul Ritli
Românii, în cea mai mare parte, donează sânge ca să mai câştige un ban, în timp ce majoritatea europenilor fac asta benevol. Buzoienii, în preajma Sărbătorilor de Paşte formează adevărate cozi la Centrul de transfuzii, unul dintre principalele din ţară, pentru a-şi da sângele pe bonuri de masă. Pentru cele mai multe familii, donarea sângelui reprezintă una dintre puţinele soluţii de supravieţuire de pe o zi pe alta şi cu atât mai mult pentru masa de Sărbători, astfel explicându-se creşterea numărului de donatori la peste 100 pe zi în această perioadă, după cum arată directorul Centrului de Transfuzii Buzău, dr. Adriana Crăciun.
La coada listei
Ministrul Sănătăţii, Ladislau Ritli, a recunoscut zilele acestea, la Congresul Internaţional de Medicină Transfuzională de la Oradea, că România are nevoie de o strategie naţională în domeniul transfuziei, de armonizarea legislaţiei cu cea europeană, precum şi de aparatură performantă pentru fracţionarea şi valorificarea unei cantităţi imense de plasmă aflată în stoc.
„Sângele este un produs care nu poate fi cumpărat, nu poate fi produs şi nu poate fi obţinut decât prin bunăvoinţa celui de lângă noi. În ţările europene, procentele de donatori voluntari sunt mult superioare celor româneşti. Astfel, în Danemarca donează voluntar 10 la sută din populaţie, în Anglia sunt 9 la sută donatori, Olanda are 8 la sută, Franţa şi Germania câte 6 la sută, Italia şi Ungaria câte 4 la sută, în timp ce România se află la coada listei, cu puţin peste unu la sută”, a recunoscut ministrul Ritli.
Donatori de forţă majoră
„În România, puţin peste unu la sută din populaţie donează sânge, comparativ cu media europeană de 5 la sută. Aceasta, în condiţiile în care transplantul hepatic, cel cardiac, protezarea de şold, accidentele şi hemoragiile interne sunt doar câteva dintre intervenţiile care necesită transfuzii masive de sânge. La fel de dependenţi de sângele donatorilor sunt bolnavii cu leucemie sau talasemie, în cazul cărora cererea de sânge este constantă, o perioadă îndelungată. Necesarul este însă cu mult mai mare decât sângele disponibil. Tocmai de aceea, donarea de la rude şi de la prieteni este o practică frecventă în spitalele din România”,explică dr. Victor Ioniţă, şeful Secţiei Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău.
Tinerii au sângele mai bun
Sute de buzoieni au donat sânge în această lună. Cei care donează mai beneficiază, pe lângă bonurile valorice, de o zi liberă de la serviciu, precum şi de un set de analize gratuite. În săptămânile care urmează se estimează că se vor înmulţi considerabil donatorii, dar specialiştii încearcă să-i convingă pe buzoieni că actul donării poate fi benefic şi în restul anului, iar rudele sau prietenii victimelor, care donează ocazional, pot deveni donatori fideli.
Specialiştii în hematologie apreciază însă că „sângele tinerilor este cel mai bun, pentru că este mai curat şi mai bogat în nutrienţi”. Ei atrag atenţia şi asupra necesităţii securităţii transfuzionale, adică de a primi sânge fără risc de îmbolnăvire. Astfel, donatorului i se fac teste de laborator pentru depistarea hepatitelor B şi C, sifilis şi HIV.
„Cenuşă-n cap”
Ministrul Sănătăţii a recunoscut că legislaţia românească din 2005, care reglementează activitatea în domeniu este în conformitate cu directivele europene doar parţial, motiv pentru care trebuie reajustată şi gândită o altă strategie, care să vizeze, în primul rând, asigurarea cantităţii şi calităţii produselor de sânge, precum şi o serie de strategii pentru educare, informare publică şi valorificare a ceea ce există.
„Noi avem o cantitate imensă de plasmă, care este stocată şi pe care nu o folosim pentru că nu avem tehnologie să o fracţionăm. Din plasmă se pot extrage foarte multe, chiar şi medicamente. Nu avem tehnologie şi, având plasma, trebuie să găsim o formulă să o valorificăm”, a subliniat ministrul Ritli.
O nouă specialitate medicală
O parte importantă a strategiei transfuzionale, care a fost discutată cu participanţii la Congresul de la Oradea, vizează dotarea pentru securitate transfuzională, care presupune achiziţionarea unor echipamente superperformante de testare suplimentară a sângelui, pentru a proteja atât donatorul, cât şi primitorul de sânge. Stocarea, transportul şi instruirea personalului sunt alte aspecte ale strategiei. În acest context, ministrul şi participanţii la congres au propus înfiinţarea unei specialităţi sau subspecialităţi în cadrul profesiilor medicale, şi anume „medicina transfuzională”.
Susţinerea strategiei s-ar concretiza prin cinci platforme de testare NAT, din care una ar putea fi la Oradea, unde în anul 2011 s-a inaugurat Centrul de securitate transfuzională pe sud-estul Europei.
Interes crescut
Ministrul Ritli, alături de fostul ministru Cseke Attila, împreună cu „simbolul transfuziologiei româneşti”, Jean Gerota (imediat după 1989 a revoluţionat sistemul de recoltare a sângelui din ţară, de la acel sistem în sticle robuste, cu ace dure şi agresive, în sistemul de recoltare în pungi, accesibil donatorului) şi alte personalităţi medicale au discutat şi structurat viitoarea strategie a României în domeniul transfuziei, în cadrul forumului „Medicina Transfuzională românească în context european”.
La primul Congres Internaţional de Medicină Transfuzională, derulat în perioada 22-25 martie la Oradea, au participat peste 200 de specialişti din ţară şi străinătate.