Liceul Ortodox de Domnișoare, Filiala Buzău, a luat ființă în anul 1927 datorită preotului Chiril Popescu, care împreună cu soții Sița și Tase Drăganu, oameni dornici a vedea cât mai mulți copii știutori de carte, au înființat la Buzău Societatea ortodoxă națională a femeilor române.
Liceul Ortodox de Domnișoare, Filiala Buzău, a luat ființă în anul 1927 datorită preotului Chiril Popescu, care împreună cu soții Sița și Tase Drăganu, oameni dornici a vedea cât mai mulți copii știutori de carte, au înființat la Buzău Societatea ortodoxă națională a femeilor române.În toamna aceluiași an, președinta filialei Buzău a Societății ortodoxe naționale a femeilor române, Sița Drăganu, a înființat un cămin pentru elevele din județul Buzău care urmau cursurile în școlile secundare și în prima clasă a liceului ortodox din Buzău, obținând autorizația Ministerului Culturii Naționale și a Cultelor nr. 125 din anul 1928.
Conducerea acestei școli a fost încredințată domnișoarei Angela Clăbescu, profesoară de științe naturale din localitate. După ce se instalează într-o casă cu chirie pe strada Unirii, casele Stănculeanu, școala va fi administrată de un comitet condus de Sița Drăganu, secondată în munca sa de preotul Chiril Popescu, vicepreședinte al comitetului. Liceul avea de asemenea și un internat situat într-un alt local, tot cu chirie, pe strada Carol I, unde erau întreținute mare parte din elevele care nu erau din localitate.
După primul an de funcționare, în anul 1928, liceul se unește cu Liceul Modern de domnișoare condus de domnișoara Iosefina C. Mihăescu, numărul elevelor înmulțindu-se cu 40 de fete. În anul 1929 a fost cumpărat imobilul “Iorgu Emanuel” de lângă Biserica Banu, iar în anul 1930 școala era frecventată de 136 de eleve. După moartea Siței Drăganu, în anul 1933, președinta filialei Buzău a Societății ortodoxe naționale a femeilor române devine doamna Bălașa Porfiriu, iar din anul 1935 se schimbă și vechiul comitet în frunte cu preotul Chiril Popescu, care demisionează. Noul comitet avea în grijă și direcția gazetei societății, „Lumina ortodoxiei”, comitetele parohiale și activitatea misionară.
Directoarea școlii a fost numită doamna Elena Becheanu, care a îndeplinit această funcție până în anul 1948, anul desființării școlii particulare. Tot în anul 1935, liceul societății ortodoxe a reușit să funcționeze în local propriu, prin cumpărarea casei generalului Vernescu, care se afla exact lângă liceu. La consolidarea școlii și la organizarea ei, un aport important l-a adus Centrala societății ortodoxe de sub președinția doamnei Alexandrina Cantacuzino, precum și subvenția acordată de primăria orașului Buzău. Astfel, liceul avea un local propriu, săli de clasă încăpătoare, dormitoare spațioase, săli de baie în perfectă stare de funcționare. Avea o bibliotecă centrală și o bibliotecă pe clase cu peste 1.500 de volume, un laborator de fizico – chimie.
Fuziunea cu pensionul “Modestia”
În anul școlar 1934-1935, liceul ortodox de fete avea opt clase, cu un număr de 167 de eleve înscrise, din care 157 de eleve au frecventat regulat cursurile. Corpul didactic al școlii compus din profesori de la școlile secundare de stat era de 34 de persoane. În anul 1935, la vechiul local, Casa “Iorgu Emanoil”, prin transformări importante localul și-a mărit capacitatea cu săli de clasă și dormitoare noi. Cu ocazia săpăturilor pentru punerea temeliei, s-au găsit oseminte din fostul cimitir al Bisericii Banu, care au fost înhumate. Lucrările au durat mai mult timp, astfel încât inaugurarea a avut loc la 25 noiembrie 1935, ocazie cu care s-a dezvelit macheta soților Drăganu. Cu această ocazie, școala a fost vizitată de președinta Societății ortodoxe centrale din București, doamna Alexandrina Cantacuzino, de episcopul Ghenadie al Buzăului, inspectorul șef școlar al regiunii București N. Orghidan, de primarul orașului Buzău și alte personalități buzoiene.
Începând cu anul școlar 1935, școala poartă numele de Liceul ortodox de domnișoare „Elena Seulescu”. În anul 1937 a fuzionat cu pensionul „Modestia” condus de domnișoara Sultana Ionescu, ceea ce a adus liceului un plus de 140 de eleve, pentru ca în anul școlar 1942-1943 să fie frecventată de 311 eleve, din care 114 interne.
Din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial, liceul ortodox de fete a fost pus la dispoziție, devenind spital militar, iar corpul didactic a îngrijit în vara anului 1941 peste 1.500 de răniți. După naționalizarea din anul 1948, localul fostului liceu ortodox din Buzău a fost dat în folosință școlilor nou înființate în localitate, cu tot inventarul școlii format din material didactic, mobilierul complet al claselor și dormitoarelor, cât și ustensilele necesare administrării unei școli cu internat.
Banu Raluca Liani, Consilier asistent la Serviciul județean Buzău al Arhivelor Naționale