*Sute de motociclişti au participat în week-end la o întrunire ieşită din tiparele clasice
Prima întrunire moto organizată vreodată în municipiul Buzău s-a bucurat de mult succes în rândul celor aproape 500 de participanţi veniţi din toată ţara care, lipsiţi de orice inhibiţii, s-au cazat cu corturile în Parcul Tineretului şi s-au distrat două zile aşa cum numai ei ştiu să o facă, etalându-şi totodată şi ”caii de oţel” pe străzile oraşului, spre încântarea buzoienilor care s-au încumetat sâmbătă după-amiază să iasă din case, în ciuda celor aproapre 40 de grade de afară.
*Sute de motociclişti au participat în week-end la o întrunire ieşită din tiparele clasice
Prima întrunire moto organizată vreodată în municipiul Buzău s-a bucurat de mult succes în rândul celor aproape 500 de participanţi veniţi din toată ţara care, lipsiţi de orice inhibiţii, s-au cazat cu corturile în Parcul Tineretului şi s-au distrat două zile aşa cum numai ei ştiu să o facă, etalându-şi totodată şi ”caii de oţel” pe străzile oraşului, spre încântarea buzoienilor care s-au încumetat sâmbătă după-amiază să iasă din case, în ciuda celor aproapre 40 de grade de afară.
Pentru că o relatare cât mai fidelă despre un astfel de eveniment nu poate fi făcută decât după o elaborată documentare la faţa locului, vineri după-amiază am luat cortul în spinare şi am mers în Parcul Tineretului, unde am stabilit reşedinţa de week-end la umbra unui copac din campingul pe care organizatorii de la Seawolves Buzău îl amenajaseră cu câteva zile înainte ”cum intri în parc, pe stânga”. Motocicliştii încă nu începuseră să sosească, însă, spre seară, zgomotul inconfundabil al motoarelor a început să se audă, iar campingul a început să se populeze. La sosire, fiecare era întâmpinat cu câte un shot de ţuică de pe Valea Buzăului şi covrigi de Buzău, embleme reprezentative pentru zona noastră.
În mai puţin de două ore, campingul aproape că s-a umplut, după ce şi-au instalat corturile şi şi-au priponit ”caii” la umbră, motocicliştii dând o raită prin parc pentru a se acomoda cu locaţia. Mulţi nu ştiau la ce să se aştepte, recunoscând că era prima dată când participau la o întrunire organizată într-un parc şi că niciodată nu locuiseră la cort pe spaţiul verde, însă tocmai ineditul acestei situaţii îi incita mai tare.
Toată lumea se cunoaşte cu toată lumea
La un moment dat sosesc şi cei de la trupa Steelborn, care nu reuşesc cu niciun chip să îi convingă pe poliţiştii locali să îi lase să treacă cu dubiţa de bariera de la intrarea în parc, aşa că trebuie să-şi care cu mâinile goale instrumentele şi celelalte echipamente până pe scena de la Atlantis. Organizatorii sunt însă prin preajmă, aşa că se face pe loc o mobilizare şi se adună destui voluntari din rândul motocicliştilor pentru a da o mână de ajutor, aşa că ceea ce părea a fi o corvadă se transformă într-o plimbare lejeră prin parc. Atmosfera este una foarte degajată, toată lumea discută cu toată lumea, mulţi se cunosc de la întrunirile anterioare, berea e rece, iar muzica din boxe e pe gustul tuturor, aşa că la lăsarea întunericului toţi erau pregătiţi pentru noaptea albă ce avea să urmeze.
După ce, din om în om, s-a transmis mesajul ”mergem la piscină”, campingul s-a golit, iar motocicliştii, uşor de recunoscut după hainele din piele, plete sau tatuaje, s-au amestecat printre buzoienii ieşiţi la promenadă prin parc. Deşi e prima dată când au ocazia să întâlnească atâţia motociclişti strânşi la un loc, oamenii îi privesc cu oarecare admiraţie şi simpatie, semn că între timp lumea a mai renunţat la prejudecăţi şi a început să privească mai deschis lucrurile.
Hrubaru cântă la mop. Spectatorii sar în piscină
Uşor-uşor, complexul Atlantis se umple, iar la un moment dat, Cristian Hrubaru a dat de pe scenă semnalul începerii petrecerii. Primii care au sarcina de a încinge spiritele sunt buzoienii de la S.G. Project. Din start au fost pe placul auditoriului, aşa că succesul lor a fost garant. Finalul reciatalului e unul apoteotic, cu Hrubaru în delir urcat pe scenă pentru a cânta împreună cu trupa. Momentul nu a fost trecut în program, aşa că pentru el nu s-a mai găsit niciun instrument disponibil şi a trebuit să improvizeze. A făcut rapid rost de un mop, pe care l-a folosit atât pe post de chitară, cât şi ca stativ de microfon, astfel că cei aflaţi puţin mai departe de scenă nici nu au observat diferenţa. Pe scenă au urcat apoi bucureştenii de la Steelborn, prezenţi şi la ediţia trecută a festivalului, dar având mereu ceva nou de oferit în show-ul lor. Finalul recitalului lor a fost, de asemenea, unul incendiar, astfel că unii dintre spectatori s-au aruncat în piscină în timp ce pe scenă trupa şi Hrubaru atacaseră în forţă Highway to Hell. Distracţia a continuat până aproape de zori, până când ultimii rămaşi pe metereze au capitulat şi s-au retras la corturi pentru un somn odihnitor.
Cea mai mare paradă moto
Timp de dormit nu au avut decât vreo câteva ore, fiind cu toţii scoşi cu forţa din corturi de căldura instalată încă de la primele ore ale dimineţii. Abia din acel moment piscina a fost apreciată maxim, fiind considerată ingredientul principal al chefului pus la cale de buzoieni. După programul de refacere de la piscină, a venit momentul să intre în scenă şi motocicletele care până atunci fuseseră lăsate să se odihnească după drumul lung parcurs până la Buzău.
Au fost scoase din parcare şi aliniate în coloană pentru a porni în cea mai mare paradă moto ce a avut loc vreodată pe străzile Buzăului. Circa 200 de motoare au pornit în marş sâmbătă la prânz, parcurgând de la un capăt la celălalt bulevardele Unirii, Mareşal Averescu, N. Bălcescu şi alte câteva străzi. Inutil de precizat că pe tot traseul motocicletele au fost admirate de pe margine de trecători, mulţi imortalizând momentul cu telefoanele mobile din dotare.
După paradă au urmat alte câteva ore de refacere la piscină, iar seara a venit momentul ca participanţii să îşi măsoare forţele. Pentru asta, toată lumea s-a adunat în camping, fiecare club punând la punct strategia de abordare a probelor dificile pe care urma să le înfrunte concurenţii. Amfitrionul întrecerilor a fost acelaşi Cristian Hrubaru, care a avut grijă totodată să taxeze şi micile ”ciupeli” la care s-au dedat unii concurenţi prea dornici de victorie.
Aruncarea cu butoiul de bere
Probele au fost individuale, precum cea a curselor cu sacul sau aruncarea butoiului de bere şi pe echipe, precum proba trasului sforii sau cea de tractare cu funia a unei maşini de teren. Pentru a le pune beţe în roate adversarilor, unii concurenţi au apelat la metode mai neortodoxe cum ar fi ancorarea maşinii de copac în momentul în care adversarii o trăgeau cu funia, sau legarea sforii de copac la proba de tras pe funie. S-a încercat, de asemenea, şi mituirea cu bere a lui Cristian Hrubaru, care arbitra de la volan, proba cu maşina. Acestuia i s-a propus să tragă frâna de mână sau să calce pedala de frână în momentul în care adversarii se chinuiau să mişte din loc maşina, motiv pentru care maestrul de ceremonii a trebuit să arbitreze cu picioarele pe volan şi mâinile la vedere, pentru a înlătura orice fel de suspiciuni. Fireşte că totul a fost făcut pentru distracţie, iar astfel de poante au constituit sarea şi piperul întrecerilor.
Cea de-a doua seară s-a încheiat tot cu o serie de concerte, în deschiderea cărora Hrubaru s-a dovedit din nou un maestru al improvizaţiei, interpretând cu mătura pe post de chitară „Hora pe motoare”, piesa celor de la Cargo. Ulterior le-a cedat locul pe scenă buzoienilor de la Blue Motors, urmaţi de Luni la Teatru şi Şukar Nation. Şi de această dată a ieşit un show total, încheiat aproape de ziuă.
Duminică s-au strâns corturile, iar până după-amiază motocicliştii au început să se retragă, toţi fiind unanimi în a aprecia că anul acesta, petrecerea dată de cei de la Seawolves Buzău a fost cea mai reuşită, chiar dacă decorul de pe platoul de la Arbănaşi a fost schimbat cu Parcul Tineretului.
{loadposition zgalerie08071}